Românii aud aproape în fiecare lună două cifre atunci când vine vorba despre inflație: una anunțată de Institutul Național de Statistică (INS), iar cealaltă publicată de Eurostat, diferențe ce provoacă frecvent nedumerire. Cel mai recent exemplu a apărut după publicarea datelor pentru aprilie 2026. INS a anunțat că rata anuală a inflației a fost de 10,7%, calculată pe baza Indicelui Prețurilor de Consum (IPC). În paralel, Eurostat a arătat că România a rămas țara cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, cu o rată anuală de 9,5%, calculată pe baza Indicelui Armonizat al Prețurilor de Consum (IAPC/HICP).
Diferența dintre cele două valori nu înseamnă însă că una dintre instituții greșește. Explicația este una tehnică: INS și Eurostat folosesc indicatori diferiți și metodologii distincte pentru a măsura evoluția prețurilor.
Potrivit Eurostat, România a avut în aprilie cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană, peste media UE de 2,4% și peste media zonei euro de 2,2%.
În același timp, datele INS arată că:
- mărfurile alimentare s-au scumpit cu 9,8%;
- mărfurile nealimentare cu 10,2%;
- serviciile cu 13,2%.
Citește și: România rămâne țara cu cea mai mare inflație din UE. Eurostat: Prețurile au crescut cu 9,5%
INS folosește IPC, iar Eurostat utilizează IAPC
Institutul Național de Statistică (INS) calculează inflația prin IPC – Indicele Prețurilor de Consum, indicator utilizat în România pentru analiza evoluției prețurilor și pentru politici economice interne.
În schimb, Eurostat utilizează IAPC – Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum (HICP în limba engleză), construit după reguli comune europene pentru compararea inflației dintre statele UE.
Potrivit metodologiei INS, IPC urmărește consumul rezidenților români, inclusiv cheltuielile făcute în afara țării. IAPC măsoară consumul realizat pe teritoriul României, indiferent de cetățenia persoanelor care cumpără produse și servicii.
Aceasta este una dintre cele mai importante diferențe dintre cele două metodologii.
De ce are Uniunea Europeană nevoie de un indice separat
Indicele armonizat al prețurilor de consum a fost creat pentru comparabilitate europeană.
Dacă fiecare stat ar utiliza exclusiv propria metodologie statistică, comparațiile dintre economii ar deveni foarte dificile. Structura consumului diferă de la o țară la alta, la fel și modul în care sunt clasificate produsele sau calculate ponderile din coșul de consum.
Din acest motiv, Eurostat utilizează aceeași metodologie pentru toate statele membre, astfel încât inflația din România să poată fi comparată direct cu cea din Germania, Franța sau Italia.
Potrivit explicațiilor publicate de Banca Centrală Europeană (BCE), stabilitatea prețurilor în zona euro este măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum, tocmai pentru a exista o bază comună de comparație între economiile europene.
Tot IAPC este indicatorul urmărit de Banca Centrală Europeană și utilizat în criteriile de aderare la zona euro.
Ce este, de fapt, inflația
Potrivit Băncii Centrale Europene, inflația reprezintă creșterea generalizată a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie.
Cu alte cuvinte, atunci când inflația crește, puterea de cumpărare a banilor scade: cu aceeași sumă pot fi cumpărate mai puține produse decât înainte.
Inflația este măsurată prin monitorizarea evoluției prețurilor pentru un „coș de consum” care include:
- alimente;
- energie;
- haine;
- servicii;
- transport;
- telecomunicații;
- chirii și multe alte produse sau servicii utilizate de populație.
Una dintre cele mai importante explicații pentru diferențele dintre INS și Eurostat ține de structura coșului de consum.
În cazul IPC, INS utilizează un nomenclator propriu, construit pe baza consumului populației din România.
Potrivit metodologiei oficiale a INS, sistemul național folosește:
- 54 de grupe de produse alimentare;
- 112 grupe de produse nealimentare;
- 50 de categorii de servicii.
În schimb, IAPC utilizează clasificarea europeană ECOICOP (Classification of Individual Consumption according to Purpose), aplicată unitar în toate statele membre ale Uniunii Europene pentru comparabilitate statistică.
Practic, produsele și serviciile sunt grupate diferit în statistica europeană față de cea națională.
Diferențe importante apar și în modul în care sunt stabilite ponderile produselor și serviciilor în calculul inflației.
Pentru IPC, INS utilizează date din Ancheta Bugetelor de Familie, adică analizează modul în care gospodăriile din România își cheltuiesc veniturile. Pe baza acestor date se stabilește cât de important este fiecare produs în coșul de consum.
Pentru IAPC, însă, sunt utilizate reguli armonizate europene și date din conturile naționale, conform regulamentelor Eurostat.
Asta înseamnă că anumite categorii, precum energia, alimentele sau serviciile, pot avea ponderi diferite în cele două calcule.
De exemplu, dacă energia are o pondere mai mare într-una dintre metodologii, iar prețurile la energie cresc puternic, atunci și rezultatul final privind inflația va fi diferit.
Cum colectează INS datele despre prețuri
Potrivit metodologiei oficiale, INS colectează lunar date despre prețuri din:
- 42 de reședințe de județ;
- 68 de centre statistice;
- aproximativ 8.000 de unități comerciale și de servicii.
Statisticienii înregistrează prețurile reale plătite de consumatori, inclusiv TVA, iar datele sunt ulterior agregate pentru calculul indicilor de prețuri.
INS a precizat că IPC este calculat pe baza unui indice de tip Laspeyres, una dintre cele mai utilizate metode statistice pentru măsurarea inflației.
Potrivit platformei „Întreabă Banca”, diferențele dintre IPC și IAPC sunt normale și apar tocmai pentru că indicatorii sunt construiți pentru scopuri diferite.
IPC este utilizat mai ales pentru:
- analiza economiei românești;
- politici interne;
- indexări și ajustări sociale;
- evaluarea consumului populației.
IAPC este utilizat pentru:
- comparațiile europene;
- analiza BCE;
- politica monetară europeană;
- criteriile de aderare la zona euro.
Cu alte cuvinte, IPC reflectă mai bine modul în care sunt resimțite scumpirile în economia internă, în timp ce IAPC permite compararea României cu restul statelor europene.
„Presiunile inflaționiste s-au amplificat”
La prezentarea Raportului asupra inflației din aprilie 2026, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a avertizat că presiunile inflaționiste s-au accentuat și că România ar putea vedea noi creșteri de prețuri în perioada următoare.
„Presiunile inflaționiste s-au amplificat”, a declarat guvernatorul BNR, explicând că evoluțiile externe și măsurile fiscale interne contribuie la menținerea inflației la un nivel ridicat.
În acest context, Banca Națională a României (BNR) a revizuit în creștere prognoza de inflație pentru finalul anului 2026, de la 3,9% la 5,5%.
Potrivit guvernatorului, inflația ar putea continua să urce în următoarele luni: „Va crește până prin iulie. Nici noi nu știm exact. Probabil că se duce până la 11%, dar creșterile sunt mici”.
Acesta a explicat că printre factorii care alimentează inflația se numără:
- creșterea prețurilor la energie;
- evoluția cotațiilor petrolului;
- tensiunile geopolitice;
- majorările de taxe și accize;
- creșterea costurilor cu serviciile.
Guvernatorul BNR a avertizat și asupra riscurilor din economia europeană. „În Europa există risc de stagflație”, a declarat Isărescu, referindu-se la combinația dintre creștere economică slabă și inflație ridicată.
În același timp, acesta a spus că există șanse ca România să nu mai fie țara cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană în perioada următoare, în condițiile în care alte state europene se confruntă, la rândul lor, cu presiuni asupra prețurilor.
BNR estimează că inflația va începe să scadă treptat din a doua parte a anului viitor și ar putea ajunge la 2,9% la finalul anului 2027.
