Birocrații statului au „reușit” contraperformanța de a pierde aproape toți banii din PNRR alocați pentru reabilitarea barajelor și digurilor. Din cele 30 de baraje și 510 kilometri de diguri selectate inițial, au reabilitat un baraj și… zero diguri. În sistemul hidrotehnic al țării e haos. Aproape jumătate dintre baraje nu au autorizații de funcționare în siguranță. Echipamentele sunt vechi de zeci de ani, iar reparațiile se fac cu greu, pentru că nu se mai găsesc piese. 74 de baraje nu au proprietari. Nimeni nu știe ale cui sunt. Digurile de protecție sunt vechi de peste jumătate de secol. Urmăriți un nou episod al campaniei Statul la Stat.
În România există 2.194 de baraje, grupate în patru categorii, în funcție de importanța lor. În categoriile A și B adică importanță ”excepțională și deosebită” sunt incluse 181 de baraje, iar în categoriile C și D, importanță ”normală și redusă”, sunt 2013. Toate, potrivit legii, trebuie să aibă autorizație de funcționare în siguranță. În acest moment 920 de baraje, adică aproape jumătate din total, nu sunt autorizate sau au autorizația expirată. Vorbim de baraje mai mici din categoriile C și D, care sunt deținute de primării sau diverse persoane fizice ori juridice. În plus, există și 74 de baraje ale nimănui, adică nu au proprietari și nu le administrează nimeni.
Sorin Rîndașu, director general adjunct ANAR: 46 dintre ele au probleme litigioase, deci sunt procese pe rol și nu se poate lua o decizie, dar pentru cele rămase primăriile vor prelua în cea mai mare parte, acolo unde nu vor, Apele Române, cu toate cheltuielile suplimentare vor trebui să se îngrijească de ele conform legii.
La fel de prost stăm și la capitolul diguri. Avem un total de 9.580 de kilometri, și aproape toate au nevoie de reabilitare, fiind construite în urmă cu 60 de ani. Conducerea ”Apele Române” spune că nici măcar nu mai are oameni suficienți pentru monitorizarea și întreținerea lor.
Sorin Rîndașu, director general adjunct ANAR: De pildă, un muncitor hidrometru are de monitorizat cam 20 de km de dig. În condițiile aceastea, întreținerea lor are de suferit. Apar tot felul de, mă rog, se dezvoltă să spunem, cresc plante, uneori chiar cresc copaci, poate să însemne o problemă majoră dacă nu faci lucrarea de întreținere la timp.
Barajele mari de importanță ”excepțională și deosebită” sunt în administrarea Apelor Române și a Hidroelectrica. Mai toate au fost construite în anii 70 și niciodată nu au fost reabilitate. Specialiștii de la Apele Române dau asigurări că, din punct de vedere al structurii, barajele nu prezintă un risc să cedeze. Funcționează însă cu echipamente vechi de zeci de ani care se strică frecvent iar asta poate reprezenta, în sine, un pericol.
Cristian Barbu, șef Serviciu Situații de Urgență ABA Argeș-Vedea: Durata normată de funcționare a acestor construcții hidrotehnice este cumva expirată, echipamentele de acționare că vorbim de echipamente electrice, hidraulice, hidromecanice, sunt depășite din punct de vedere fizic și moral.
Barajul Buftea face parte din ultima linie de apărare a Bucureștiului împotriva inundațiilor. A fost construit în perioada interbelică, în urmă cu 90 de ani. De atunci nu s-a schimbat mare lucru. Echipamentele sunt exact aceleași.
Jurnalist Digi24: Astea din ce an sunt?
Adina Grigore, angajată SGA Ilfov-București: Din 1936.
-Din ’36?
-Da.
-Deci chiar sunt de atunci?
-Da, s-au mai făcut lucrări de mici reparații, lucrări de gresare, de vopsitorii, de protecție anticorozivă.”
-Practic angajatul care se ocupă de la dumneavoastră, de la Apele Române, dă la roată, dă la manivela asta.
-Exact, da.
-Păi și nu e greu?
-Cam doi oameni.
-Doi oameni.
-Da.
-Doamnă parcă suntem din altă epocă.
-Suntem din ’36 aici momentan.
Ne mutăm la barajul Budeasa de lângă Pitești. Are rol de apărare împotriva inundațiilor dar și de alimentare cu apă a orașului și a localităților învecinate. Și aici echipamentele sunt vechi din 1978, anul în care a fost construit barajul. Se defectează frecvent iar angajații cu greu mai reușesc să le cârpească.
Cristian Barbu, șef Serviciu Situații de Urgență ABA Argeș-Vedea: Foarte greu mai găsim piese de schimb pentru aceste echipamente. Încercăm să adaptăm, soluțiile moderne, sunt garnituri noi, sunt echipamente noi care nu se pupă exact pe tipicul echipamentelor pe care noi le avem la construcții hidrotehnice.
În acestă situație sunt mai toate barajele din România. Am avut șansa unică să le reabilităm complet fără să plătim un leu de la bugetul de stat. Totul cu bani europeni, prin PNRR. Cei responsabili, de la politicieni până la directori și funcționari, au eșuat lamentabil. Inițial, ar fi trebuit reabilitate 30 de baraje, 20 de poldere și 510 km de diguri. Suma alocată era de 557 de milioane de euro. La mai mult de jumătate din licitațiile organizate de Apele Române nu s-a prezentat nicio firmă.
Andra Negoi, director Investiții și Dezvoltare ANAR: Cumva se suspecta că valorile ar fi fost subestimate, nu acesta a fost motivul, tot din termenele din calendarul PNRR și jaloanele intermediare pe care noi trebuia să le respectăm, au venit constrângerile lăsând la dispoziție un termen foarte scurt pentru serviciu de proiectare.
Așa că, în 2023, reprezentanții comisiei europene ne taie din finanțare și rămânem cu 13 baraje, 13 poldere și 408 kilometri de diguri. Birocrația românească se mișcă greu și aproximativ un an mai târziu Comisia Europeană trage concluzia că nu suntem în stare să realizăm nici măcar aceste investiții și ne taie finanțarea aproape de tot. Mai rămâne un singur baraj, un singur polder și zero kilometri de diguri. În bunul stil românesc instituțiile încep să se acuze una pe alta. Ministrul mediului trimite corpul de control la Apele Române.
Andra Negoi, director Investiții și Dezvoltare ANAR: O surpriză care stătea în afara sferei noastre de putere a venit în așteptarea aprobării hotărârilor de guvern. Am așteptat pentru baraje patru luni de la momentul de avizare interministerială… Deci proiectele care erau gata din martie au stat pe loc până am reușit să avem acte aprobatoare pentru tot portofoliul.
Cert este că birocrații statului au ratat încă o oportunitate uriașă. Vedem deja cum schimbările climatice produc fenomene meteo extreme. Așa că, în loc să ne punem la adăpot de ce este mai rău vom continua doar să ne rugăm la Dumnezeu să nu vină potopul peste noi. Și dacă va veni, ne vom ruga din nou ca barajele și digurile comuniste… să reziste.
