Ignatul porcilor, veche tradiție românească! Semnul de pe 20 decembrie care prevestește cum va fi iarna

În fiecare an, pe 20 decembrie, în România este marcată una dintre cele mai vechi tradiții rurale legate de sărbătorile de iarnă: Ignatul porcilor sau tăierea porcului.

Această zi marchează începutul pregătirilor de Crăciun în satele tradiționale, păstrând credințe și obiceiuri străvechi transmise din generație în generație.

Originea și semnificația Ignatului

Ignatul porcilor are rădăcini atât în credințele populare precreștine, cât și în suprapunerea cu sărbătoarea creștină a Sfântului Ignatie Teofanul, deși cele două nu sunt legate direct. În folclorul tradițional, sacrificarea porcului pe 20 decembrie este privită ca un ritual menit să ajute Soarele să „nu dispară” în timpul iernii, întrucât această dată este aproape de solstițiul de iarnă, cea mai scurtă zi din an.

Porcul avea în tradiția populară un rol simbolic puternic: era considerat un animal care putea, prin sacrificiul său, să „revigoreze” Soarele, întruchipând ideea de foc și vitalitate.

Tradiții și superstiții de Ignat 2025

Tăierea porcului era un moment important în viața comunității rurale. Ritualul începea de dimineață, iar familia și comunitatea se adunau pentru a participa sau a asista la eveniment.

Câteva dintre cele mai răspândite tradiții includ:

• Tăiatul porcului pe lumină, pentru a ține spiritele malefice departe și a se asigura că întreg ritualul are un efect benefic.
• Interdicțiile pentru femeile însărcinate: pentru a evita nașterea de copii cu infirmități, se credea că ele nu trebuie să muncească în ziua de Ignat.
• Pomana porcului – mesele comune și împărțirea preparatelor de porc cu rudele și vecinii, considerată un act de legătură socială.

Splina porcului: un „barometru” al iernii

Unul dintre cele mai interesante obiceiuri legate de această zi este interpretarea splinei porcului. Țăranii observau grosimea acestui organ după sacrificare:

• Dacă splina era groasă de la un capăt la celălalt, era considerată un semn că iarna va fi grea și cu multă zăpadă;
• Dacă era subțire, era interpretată ca un semn că iarna va fi mai blândă, cu mai puțin omăt.

Aceste credințe ale bătrânilor reflectau o legătură strânsă între observațiile asupra naturii și anticiparea condițiilor de mediu într-o perioadă în care nu existau meteorologi sau prognoze moderne.

Ignatul: mai mult decât o zi de lucru

În trecut, tradiția impunea ca singura activitate permisă în această zi să fie tăierea porcului, iar alte munci erau evitate pentru a respecta spiritul sărbătorii. Superstițiile spuneau că încălcarea acestor reguli atrăgea pedepse sau ghinion, iar porcul sacrificat nu va oferi carne bună.

De asemenea, părți ale porcului erau folosite în moduri tradiționale – untura pentru sănătatea oilor, sau chiar în ritualuri menite să protejeze copiii de „deochi” sau guturai.

Un obicei încă viu în multe sate din România

Chiar dacă viața modernă a redus semnificația practică a tăierii porcului — odată cu apariția măcelăriilor comerciale și a sistemelor de aprovizionare — în multe comunități rurale, Ignatul rămâne un moment important al calendarului sărbătorilor de iarnă. Este nu doar o activitate de pregătire a alimentelor, ci un prilej de reuniune, de păstrare a tradițiilor și de conectare cu rădăcinile culturale românești.

Foto cu caracter ilustrativ: Shutterstock