Atât Irakul, cât și Pakistanul au încheiat acorduri cu Iranul pentru transportul de petrol și gaze naturale lichefiate din Golf, potrivit a cinci surse bine informate în această privință, ceea ce demonstrează capacitatea Teheranului de a controla fluxurile energetice prin Strâmtoarea Ormuz, relatează Reuters.
Războiul SUA – Israel împotriva Iranului a dus la o scădere drastică a exporturilor de energie dintr-o regiune care, în mod normal, furnizează 20% din țițeiul și gazul natural lichefiat (GNL) la nivel mondial. În ultimele săptămâni, SUA au blocat porturile iraniene. Și, deși Iranul a încercat inițial să oprească traficul prin strâmtoare, această poziție se schimbă acum, a declarat Claudio Steuer, de la Institutul pentru Studii Energetice din Oxford.
„Iranul a trecut de la blocarea strâmtorii Ormuz la controlul accesului în aceasta… Ormuz nu mai este o rută de tranzit neutră, ci un coridor controlat”, a afirmat el.
Având în vedere că cea mai mare parte a exporturilor sale de țiței se efectuează de obicei prin această strâmtoare, Irakul s-a numărat printre producătorii cei mai afectați de închiderea acesteia, în timp ce Pakistanul, care a încercat să medieze conflictul, depinde în mare măsură de importurile de energie din Golf și s-a confruntat cu o creștere semnificativă a prețurilor la combustibili.
În cadrul unui acord între Bagdad și Teheran, despre care nu s-a mai vorbit până acum, Irakul a asigurat trecerea în condiții de siguranță a două petroliere de mare capacitate, fiecare transportând aproximativ 2 milioane de barili de țiței, care au traversat strâmtoarea duminică.
Irakul depune în prezent eforturi pentru a obține aprobarea Iranului în vederea efectuării unui număr mai mare de traversări, a declarat pentru Reuters un oficial al Ministerului Petrolului irakian, familiarizat cu acordul inițial și cu negocierile actuale, în contextul în care guvernul încearcă să-și asigure veniturile din petrol, care reprezintă 95% din bugetul său.
„Irakul este un aliat apropiat al Iranului, iar orice deteriorare a economiei irakiene ar afecta și interesele economice ale Iranului în această țară”, a afirmat oficialul.
Un al doilea oficial al Ministerului Petrolului din Irak și o sursă din industria maritimă au confirmat, de asemenea, discuțiile cu Teheranul. Toate sursele au solicitat să nu fie menționate pe nume, întrucât nu erau autorizate să se exprime pe această temă. Un purtător de cuvânt al guvernului irakian nu a răspuns imediat la solicitarea de comentarii a sursei citate.
În mod similar, două petroliere încărcate cu GNL din Qatar se îndreaptă spre Pakistan în urma unui acord bilateral separat între Islamabad și Teheran, au declarat pentru Reuters două surse din industrie care cunosc situația, solicitând, de asemenea, să nu fie numite, întrucât nu aveau permisiunea de a vorbi cu mass-media.
Pakistanul primea aproximativ 10 încărcături de GNL pe lună înainte de război, iar acum trebuie să facă față cererii ridicate de energie electrică din timpul verii, necesară pentru sistemele de răcire. Nici Irakul, nici Pakistanul nu au efectuat plăți directe către Iran sau către Garda Revoluționară Islamică (IRGC) în legătură cu aceste traversări, au declarat sursele.
Qatarul nu a fost implicat direct în acordurile bilaterale, au afirmat cele două surse din industrie, dar a informat Statele Unite înainte de efectuarea transporturilor către Pakistan.
Ministerele pakistaneze ale Petrolului și Informațiilor nu au răspuns imediat la solicitările de comentarii. Nici Ministerul Afacerilor Externe al Qatarului nu a făcut acest lucru.
Alte țări analizează posibilitatea unor acorduri similare, potrivit unor surse familiarizate cu discuțiile, pe fondul creșterii costurilor energiei și al întreruperilor în aprovizionare, care afectează în mod deosebit economiile asiatice.
„Pe măsură ce tot mai multe guverne se arată dispuse să încheie acorduri cu Iranul privind tranzitul, există riscul ca ideea că Iranul va controla Strâmtoarea Ormuz pe termen lung să devină ceva obișnuit”, a declarat Saul Kavonic, director de cercetare la firma de consultanță MST Marquee.
Înainte de război, aproximativ 3.000 de nave treceau prin strâmtoare în fiecare lună. Conform datelor din sectorul transportului maritim, traficul se situează în prezent la aproximativ 5% din acel nivel. Această perturbare a determinat o creștere de peste 50% a prețului țițeiului Brent de la izbucnirea conflictului, la sfârșitul lunii februarie. Prețurile GNL în Europa și Asia au înregistrat o creștere de aproximativ 35% până la 50%.
Iranul afirmă că dorește să păstreze controlul asupra strâmtorii după război. Acesta a cerut despăgubiri, ridicarea sancțiunilor și acces la activele înghețate ca parte a oricărei înțelegeri, condiții pe care președintele american Donald Trump le-a calificat drept „gunoi”, spulberând speranțele unui acord care să pună capăt conflictului.
Între timp, Iranul își oficializează controlul asupra căii navigabile, au declarat surse din industrie. De asemenea, a solicitat Irakului să prezinte documentația pentru fiecare petrolier, pentru a facilita tranzitul pe rutele maritime desemnate, sub supravegherea forțelor sale navale, a declarat unul dintre oficialii ministerului irakian al Petrolului.
Echipele specializate din cadrul Ministerului Petrolului din Irak furnizează autorităților iraniene informații detaliate despre fiecare navă în parte, inclusiv destinația, detaliile transportului, proprietarul și specificațiile încărcăturii, pentru a contribui la prevenirea incidentelor.
O sursă pakistaneză la curent cu negocierile purtate cu Iranul privind tranzitul navelor a declarat că au existat unele dificultăți în derularea procesului.
„Garda Revoluționară Islamică schimbă uneori regulile jocului, așa că este greu să menținem lucrurile pe făgașul lor, dar ne descurcăm”, a spus el.
Citește și:
Iranul amenință că va îmbogăţi uraniul până la 90% dacă este atacat din nou
Editor : A.M.G.
