Astronautul american Charles Duke a vorbit într-un interviu în exclusivitate pentru emisiunea „Jurnalul de știință” de la Digi24 despre experiența sa în spațiu. El a povestit despre cât de importante sunt misiunile pe Lună, ce l-a îngrozit cel mai tare și ce s-a întâmplat cu fotografia pe care a lăsat-o în spațiu.
Charles Duke a făcut parte din Apollo 16, a cincea misiune NASA care a aselenizat, și prima misiune care a aselenizat într-una din zonele înalte ale Lunii. Misiunea a fost lansată pe 16 aprilie 1972 și s-a încheiat pe 27 aprilie. Astronauții s-au întors acasă cu aproape 100 de kilograme de mostre re rocă și sol lunar.
De ce este așa important să mergem pe Lună?
Pentru explorare, în primul rând. În Apollo am vrut să demonstrăm tehnologia pe care o avem ca să mergem pe Lună și s-a dovedit un efort semnificativ să colectăm roci, să explorăm suprafața lunară. Am adus aproape 300 de kg de roci lunare, total diferite de cele care sunt pe Pământ. Am ajuns pe munții Lunii, care sunt foarte interesanți. Eu și John am petrecut trei zile explorând suprafața și eram atât de încântați încât nu mai voiam să revenim pe Pământ. Dar ne-au zis că e momentul să ne întoarcem.
Ți-a fost teamă?
Nu. De fapt, singurul moment când mi-a fost a fost atunci când am vrut să fac „jocurile olimpice lunare” (n.r. – activități sportive în scop experimental). Și urma să fac săritura înaltă și când am sărit și m-am îndreptat, rucsacul meu – care era la fel de greu ca mine – m-a răsturnat și am căzut pe spate. A fost înfricoșător pentru că, dacă se rupea, muream. Inima îmi bătea cu putere, dar iată că sunt încă în viață.
Da, și ai fost cel mai tânăr care a ajuns pe Lună.
Da, cu patru luni diferență. Nu a însemnat așa mult.
Ai lăsat o fotografie pe Lună cu familia ta. E posibil să fie încă acolo?
Este încă acolo, dar suprafața lunară se încinge, așa că am scăpat fotografia și a început să se strângă imediat. E încă acolo, dar este doar cenușă.
Ai vrut să iei ceva de acolo și să aduci pe Pământ, în afară de roci?
Nu prea era nimic de adus, în afară de roci și praf. Am știut că e împotriva regulilor să ținem praf sau roci lunare. Când reveneam, prin navetă pluteau bucăți de rocă și le-am adunat și le-am pus în buzunar. Când am ajuns acasă, încă le aveam în buzunar, mici fragmente și le-am arătat copiilor. Dar le-am returnat.
Ce le spui celor care cred că omenirea nu a ajuns nici pe Lună, nici măcar în spațiu?
Probele sunt covârșitoare. Există un satelit care orbitează Luna, numit Lunar Reconnaissance Orbiter și a făcut poze fiecărei zone de aselenizare. Și se vede clar echipamentul și urmele pe care le-am lăsat pe suprafață. Oamenii care nu cred că sunt ignoranți. Oamenii pot nega că am fost pe Lună, dar nu pot dovedi asta. Sunt probe clare că am aselenizat.
De ce avem nevoie să mergem în spațiu? E pentru noi?
E natura umană să explorăm. Strămoșii noștri au început să exploreze, Magellan și Columbus care a descoperit America.
Editor : I.B.
