Pe vremuri, între 1990 și 2000, naționala României înșira calificările. Astăzi, contabilizăm pe bandă necalificările. Tocmai am ajuns la al 7-lea (!) Mondial ratat succesiv!
Ce pregătesc șefii fotbalului românesc, în fața acestor nereușite? Încă o decizie superficială: schimbarea selecționerului. Apoi, cu Gheorghe Hagi (61 de ani) pe bancă, vom face tot ce am făcut până acum și vom aștepta un alt rezultat. Ceea ce e, practic, definiția nebuniei!
Așa se și explică revolta lui László Bölöni (73 de ani). Vorbim despre un om care ne trage de mânecă, de ani buni, semnalând că avem un sistem defect și depășit în fotbalul românesc. Acum, într-un amplu dialog cu Sport.ro, Loți și-a strigat, încă o dată, indignarea, văzând cum repetăm la nesfârșit niște greșeli evidente.
Sport.ro: Al 7-lea Mondial consecutiv ratat de România. De ce?
László Bölöni: Pentru că nu merităm. Să nu cumva să avem impresia că ratăm calificările numai din cauza ghinionului. Nu! Le ratăm pentru că repetăm aceeași greșeală! Avem aceleași probleme, aceleași lucruri mai puțin valoroase, același program fără logică. Dacă vrei să faci un pas înainte, dacă vrei să câștigi un război în care ești în pierdere, că suntem în pierdere clar, atunci primul lucru pe care trebuie să-l recunoști este că strategia pe care o ai nu dă succes, nu dă succes suficient. Și, începând de aici, trebuie să recunoști anumite lucruri. Trebuie să faci o altă strategie. Una schimbată! Dar noi? Noi tot schimbăm, știu eu, antrenorul. Ăsta nu este strategie!
Și, totuși, următorul selecționer, Gheorghe Hagi, poate să aibă rezultate diferite?
Lucruri absolut valabile în fotbal nu sunt. În fotbal, 2+2 nu e neapărat 4. Dar este sigur că acest stil de muncă de care ne lovim, pe care l-am tot folosit, nu ne-a dat succes mai deloc. De fapt, numai până la un anumit nivel, după părerea mea, și de acolo lucrurile nu se mișcă mai departe.
Și atunci, de ce nu vrem să facem schimbări temeinice, profunde?
Păi poate nu recunoaștem că suntem în pierdere. Într-un război sunt mai multe bătălii. Dacă nu recunoști că prima bătălie, a doua bătălie, a treia bătălie o pierzi și tot crezi că, totuși, același lucru va fi soluția, cred că nu este logic. Ca să câștigi ceva, trebuie să recunoști că ești în pierdere. Dacă ești în pierdere, trebuie să schimbi strategia, mai ales dacă ești în pierdere de atâția ani, cum este echipa națională a României.
Bölöni, indignat: „Nu putem să așteptăm să avem numai bulan!“
Pare că așteptăm mereu așa-zisa salvare. Ba de la Lucescu, ba de la Hagi…
Iartă-mă, dar nici nu putem să așteptăm să fim tot timpul într-o grupă ușoară. Deși grupă ușoară a fost acum! Nu putem să așteptăm tot timpul să avem bulan, cum se spune. Dar și bulan a fost acum (n.r. – în momentul tragerii la sorți). Nu putem să așteptăm tot timpul să jucăm meciurile din deplasare pe terenuri neutre. Știi foarte bine la ce mă refer…(n.r. – România, în preliminariile Euro 2024, a întâlnit Belarus și Israel pe terenuri neutre, pentru că cele două țări n-au avut posibilitatea de a juca acasă). Reușitele nu-ți pică din cer tot timpul! Într-o campanie, vin și momente mai grele.
Când s-a tras la sorți grupa preliminară în care eram cu Austria, cu Bosnia, cu Cipru și cu San Marino, toată lumea era încântată. Cei mai mulți au spus că vom defila spre locul 1. De ce avem acest <<talent>> de a da numai din gură?
Da, acest <<talent>> îl avem, într-adevăr. Nu știu de ce. Ne e frică să recunoaștem un adevăr. Ne e frică de lucrurile adevărate, ne e frică să vedem realitatea în față.
Chiar dumneavoastră ați fost într-o categorie rară: ați venit în România, în 2021, și ați pus realitatea în față. Dar realitatea n-a fost bine primită atunci…
Asta da, dar asta nu înseamnă că eu am greșit în aprecierile mele.
Din contră!
Țin minte că am primit foarte multe <<bobârnace>> și pentru alte aprecieri. Zău că-mi pare rău pentru necalificarea echipei naționale. Zău! Dar, periodic, jurnaliștii de sport, îmi pun întrebări. Sunt întrebat ce gândesc despre un anumit lucru. Păi spun ceea ce gândesc! N-am vrut niciodată să dau răspunsuri <<politically correct>>.
Problema e că, în România, unii s-au obișnuit cu răspunsuri <<politically correct>>. De ce oare?
Pentru că, pe vremuri, pe anumite teme, anumite persoane erau <<zei>>, de neatins. Ei bine, reflexul acesta a rămas. Dar, în ceea ce mă privește, după un anumit timp, după ce am gustat și alte lucruri, îmi permit să spun ceea ce, într-adevăr, cred. Și nu spun treaba aceasta pentru că doresc să mă prezint drept un personaj mai frumos sau mai puternic sau mai valoros. Eu știu exact cât merit și ce merit. Știu foarte bine și ce nu merit! Și atunci, de ce să nu spun ceea ce cred? Și acest lucru deranjează pe anumiți oameni. Dar, dacă eu nu spun ceea ce cred, de fapt, dau dovadă de lipsă de respect pentru cititor, pentru suporter!
Bölöni: „De ce Dumnezeu ne-am dus în Slovacia cu același lot?!“
Ați vorbit mai devreme de schimbarea de strategie. Cum se poate face așa ceva în fotbalul românesc?
Păi, hai să te întreb ceva: cine a mers acum cu echipa națională în Slovacia, după ce Lucescu a rămas la București?
Secundul lui Mircea Lucescu, Jerry Gane.
Bun. Și ca lot, ce jucători am avut?
Fix același lot care a fost și la meciul de la Istanbul.
Bun, bun, bun. Care a fost importanța jocului cu Slovacia?
A fost un amical. Fără miză.
Bun. Și acum te întreb: de ce Dumnezeu?! Că eu intenționat ți-am pus aceste întrebări. Unde este logica?! Unde este proiectul? Unde este responsabilitatea direcției tehnice sau a conducerii federației într-un joc amical care, în sfârșit, nu are absolut nicio importanță? De ce n-am luat lotul B, ca să mă prezint cu el la un joc?! Ia să vedem cât valorați voi? Care este valoarea voastră? Ia să testez cine este capabil să ia tricoul echipei naționale și să-l păstreze pe umărul lui?
Să înțeleg că ați fi folosit meciul cu Slovacia pentru a testa jucători noi?
Eu, dacă astăzi sunt director tehnic sau antrenorul echipei naționale, OK, s-a ratat un obiectiv. Dar logica îmi spune că viața nu se oprește! Deci mă duc înainte. Dar, dacă spun că logica trebuie schimbată, atunci dau o posibilitate și celor care cred că merită o șansă. Trebuie să-i cunosc pe cei din categoria sub 21 de ani. Cei 5-6-7 jucători care sunt socotiți cei mai buni, după părerea staffului tehnic. Trebuie să-i bag să joace! Și din 7 nume, păstrez 3. Și apoi fac pe dracu’ în patru, să mai joc meciuri din astea. Pentru că, dacă faci pe dracu’ în patru, atunci găsești soluție. Și îi testez pe jucători din nou și din nou! Ca atunci când începe bătălia pe puncte, atunci am ceva deja câștigat.
Bölöni: „Ca selecționer, am luptat, cât am putut. Și am găsit un Rădoi, un Marius Niculae“
Și, după părerea dumneavoastră, de ce nu facem așa?
Pentru că noi cerem mereu timp. Dar timpul trece. Au trecut nu știu câți ani… Și ce Dumnezeu am făcut?! Iartă-mă, dar eu când am fost selecționerul naționalei, și îmi dau seama că nu e bine să vorbesc despre treaba aceasta, dar eu atunci am mers pe o strategie.
Cu acele acțiuni organizate pentru selecționata divizionară, cu jucătorii din campionatul intern…
Pe atunci, Hagi, Popescu, Belodedici și alții din generația lor ieșeau, treptat, din circuitul echipei naționale. Dar am luptat, cât am putut! Pentru că atunci cluburile s-au opus organizării unor meciuri pentru selecționata divizionară. Dar n-am renunțat! Ne-am dus în Portugalia și am jucat trei meciuri de verificare. Ca, în urma lor, să câștig din treaba aceasta un Rădoi, un Marius Niculae, să-l câștig definitiv pe Mutu. Și au mai fost câțiva…
Jucători de care v-ați folosit, ulterior, la naționala mare.
Găseam elemente. Până la urmă, toate acțiunile astea mi-au adus cinci sau șase nume, chiar dacă nu toți titulari. Dar era un proiect, era un plan pe care te puteai baza. Acum, mi se explică tot timpul că <<Ah, asta nu se poate!>>. Într-o secundă, am zece răspunsuri că de ce nu se poate. Mi se spune întruna: <<Asta nu ține. Acum nu se poate>>. Atunci, care este treaba mea de selecționer?
Probabil, să faceți tactica și cam atât…
Adică, să controlez adversarul cum joacă? Păi nu mă interesează cum joacă adversarul! Eu cum vreau să joc?! Eu cu cine vreau să joc? Asta mă interesează pe mine! De asta spun, nicio logică nu este. Dar trebuie să recunoști măcar că pierzi bătălia. Iar apoi, trebuie să schimbi ceva. Schimbi o logică, faci ceva! Dar noi, din păcate, mergem cu ochii închiși mai departe.
Cu un alt selecționer, ce-i drept…
Da. Vine Gică Hagi. Doamne ferește, nu reușește nici el și, brusc, vom constata că Gică Hagi este mult prea nervos, mult prea exigent. Așa facem de fiecare dată. Pițurcă e nu știu ce, ălălalt e tânăr, ălălalt e bătrân și așa mai departe. Nu! Nu așa se face. Muncești, faci ceva! Îți bați capul de pereți și găsești o idee, ceva nou. Ceva cu care poate că surprinzi, din care unii nu vor înțelege nimic, alții vor accepta. Dar, dacă faci tot timpul aceleași lucruri, nu se poate!
Bölöni: „Jucători talentați? Vrăjeală! Vreau competitori!“
Unii, citind ce propuneți acum, vor spune că nu se mai pot organiza trialuri, că nu mai putem avea o selecționată divizionară, ca pe vremuri. Că nu ne permite așa ceva calendarul competițional…
Când ești la nevoie, când ești în apă și nu știi să înoți, te agăți și de un pai! Te folosești de toate mijloacele posibile și imposibile! Dar noi nu suntem capabili de așa ceva. Asta e părerea mea. Noi trebuie să facem ceva pentru a întări baza echipei naționale, baza de selecție. Am nevoie de aceste trialuri, cum spui tu, ca să văd pe cine pot să mă bazez. Repet: trebuie să facem altceva, comparativ cu ce am făcut până acum. Poate că nu toate variantele încercate ne vor oferi rezultate bune. Dar, dacă nu fac nimic, sigur nu o să am niciun răspuns.
Dacă ați fi fost în locul lui Mircea Lucescu, înaintea meciurilor din această lună, ce ați fi făcut?
Aș fi pregătit o variantă și pentru o eventuală înfrângere cu Turcia. Nu pentru că sunt un pesimist, ci pentru că asta e treaba mea de selecționer. Să mă gândesc și la poimâine! Păi poimâine cu același lot nu pot să joc. Mai ales că cei chemați pentru meciul de la Istanbul mi-au dovedit că nu sunt capabili să câștige împotriva turcilor. Și atunci pregătesc alții, în care am încredere.
Mai ales că, periodic, ni se spune că avem mulți jucători talentați în fotbalul românesc…
Vrăjeală! Eu aud peste tot: <<Avem talent>>. Și eu cred că avem talent. Dar ce dăm ăstora, ca să devină jucători? Eu nu am nevoie de jucători talentați. Nu vreau jucători talentați. Eu vreau jucători de fotbal buni. Oameni care au spiritul de competiție în sânge! Am nevoie de competitori, nu de talentați.
Mi se pare că, vorbind la nesfârșit despre talent, ne cam place să ne păcălim singuri…
Atunci războaiele sunt pierdute. Fără să schimbi strategia, vei merge din eșec în eșec.
Bölöni: „România la un Mondial? Păi așa am auzit…“
Mai aveți speranțe să vedeți România la un mondial?
Sigur că da, de ce nu? Mai ales că am auzit că, din nou, măresc numărul echipelor.
Am înțeles. Da, deci numai așa…
Nu, nu este o ironie, ca să spun așa. Dar, cu mai multe echipe calificate, poate va fi mai ușor pentru noi, la un moment dat.
Vă mai gândiți la o revenire, la echipa națională, ca selecționer? Sau, de fapt, mai aveți în plan să antrenați?
Știi foarte bine care este răspunsul meu într-o asemenea situație (n.r. – râde). Eu ascult toate posibilitățile care mi se ivesc și, când sunt acolo, fac exact cum am spus și în filmul despre viața mea: <<Să ajung la pod și atunci decid dacă trec podul sau nu trec podul>>.
Articol recomandat de stirileprotv.ro
