Sfântul Haralambie 2026. Tradiții și obiceiuri de respectat pe 10 februarie, pentru noroc și sănătate

Sfântul Mucenic Haralambie este venerat în tradiția populară drept un mare făcător de minuni și ocrotitor al oamenilor împotriva bolilor grele, fiind cunoscut mai ales ca apărător împotriva ciumei și a molimelor. Viața sa este legată de primele veacuri ale creștinismului, iar credința sa neclintită l-a făcut unul dintre cei mai importanți mucenici ai Bisericii. Sfântul Haralambie este prăznuit în fiecare an pe data de 10 februarie conform calendarului ortodox, inclusiv în anul 2026.

Cine a fost Sfântul Haralambie?

Sfântul Haralambie a trăit între anii 89 și 202 după Hristos, fiind originar din Magnesia, oraș situat în Asia Mică (teritoriul Turciei de astăzi). A fost episcop al acestei cetăți și este considerat cel mai vârstnic mucenic cinstit de creștini, suferind martiriul la o vârstă de peste 113 ani, în timpul domniei împăratului roman Septimiu Sever (193–211).

În acea perioadă, creștinii erau persecutați pentru refuzul de a se închina idolilor păgâni. Sfântul Haralambie a fost arestat și adus în fața guvernatorului Lucian, care a încercat să-l determine să-și lepede credința, mizând pe vârsta sa înaintată și pe slăbiciunea trupului. Însă, contrar așteptărilor, bătrânul episcop a rămas ferm în credința sa, mărturisindu-L pe Hristos fără teamă, conform crestinortodox.ro. 

Sfântul a fost supus unor chinuri cumplite, inclusiv jupuirea de viu. Potrivit tradiției, în timpul torturilor, s-a petrecut o minune: mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul mucenicului și nu s-au putut desprinde decât după ce Sfântul Haralambie s-a rugat pentru el. Impresionați de această minune, mai mulți dintre cei care îl chinuiau s-au convertit la creștinism.

Sfântul Haralambie, sărbătorit pe 10 februarie, a săvârșit numeroase minuni

Vestea celor întâmplate a ajuns la împărat, care a poruncit ca Sfântul Haralambie să fie dus la Antiohia, unde a fost supus altor torturi îngrozitoare: soldații l-au tras pe drum legat de barbă, i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars fața și i-au jupuit pielea. Cu toate acestea, Sfântul s-a vindecat de fiecare dată în mod minunat, prin puterea și harul lui Dumnezeu.

La cererea împăratului Sever, Sfântul Haralambie a săvârșit numeroase minuni. A vindecat un om chinuit de un duh necurat timp de 35 de ani și a înviat un tânăr mort. Aceste minuni au determinat-o inclusiv pe Galina, fiica împăratului, să se convertească la creștinism.

În cele din urmă, Sfântul Haralambie a fost condamnat la moarte prin decapitare. Înainte de executare, în timp ce se ruga, cerurile s-au deschis, iar el L-a văzut pe Hristos înconjurat de îngeri. Atunci, Sfântul a cerut lui Dumnezeu ca locurile unde vor fi păstrate moaștele sale să fie ferite de foamete și de boli. Rugăciunea i-a fost ascultată, iar Sfântul Haralambie și-a dat sufletul înainte ca sabia să-i fie aplicată, fiind ridicat la cer de Domnul, potrivit tradiției creștin-ortodoxe.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Haralambie

În credința populară românească, ziua Sfântului Haralambie este încărcată de numeroase obiceiuri și practici cu rol de protecție și vindecare. În multe zone ale țării, credincioșii merg la biserică pentru a cere preotului să sfințească agheasmă, considerată tămăduitoare. Aceasta este băută cu credință pentru vindecarea bolilor și este folosită și la stropirea gospodăriilor, a animalelor și a pomilor, pentru a le feri de rele.

Tot în această zi, oamenii duc la biserică colivă și colaci, care sunt sfințite și apoi împărțite, mai ales persoanelor bolnave sau celor aflați în suferință. De Sfântul Haralambie se fac și pomeni pentru cei morți în chinuri sau cu moarte grea, în speranța alinării sufletelor acestora.

Tradiția mai spune că, dacă plouă pe 10 februarie, vremea ploioasă va continua o perioadă îndelungată. În unele regiuni, femeile pregătesc un colăcel special, pe care îl rup în patru bucăți și le aruncă spre cele patru puncte cardinale, cu credința că astfel alungă duhurile rele și protejează casa și familia de boli și nenorociri.

Rugăciunea Sfântului Haralambie către Domnul

„Mare este taina aceasta, Doamne, că m-ai învrednicit a vedea înfricoşata Ta slavă. Doamne, de-Ţi place Ţie, mă rog să dai slavă numelui Tău, ca oriunde se vor pune moaştele mele şi se va cinsti pomenirea mea, să nu fie foamete în locul acela sau aer stricăcios, care să piardă rodurile. Ci să fie mai ales în locurile acelea pace şi sănătate trupească, mântuire sufletească şi îndestulare de grâu şi vin, cum şi înmulţire de dobitoace, pentru trebuinţa oamenilor.

Doamne, Tu ştii că oamenii sunt trup şi sânge, iartă-le lor păcatele şi le dă îmbelşugare din rodurile pământului, ca, cu îndestulare, pentru osteneala lor, să se sature şi să se îndulcească, preamărindu-Te pe Tine, Dumnezeul lor, Dătătorul tuturor bunătăţilor; iar roua ce se pogoară de la Tine, să le fie tămăduire. O! Doamne Dumnezeul meu, varsă peste tot darul Tău şi îi izbăveşte de boala ciumei”.

foto: glasulcetatii.ro