SUA pare pregătită să atace Iranul. De câteva săptămâni, Washingtonul își consolidează forțele în Orientul Mijlociu și acum pare hotărât să adune în regiune mai multe forțe aeriene decât în orice alt moment de la invazia Irakului din 2003, scrie BBC.
„Desigur, ar putea fi vorba în continuare de o cacealma menită să preseze regimul iranian să accepte un acord pe care nu dorește să îl încheie”, coentează publicația britanică.
Așadar, deși țintele potențiale ale unui atac american sunt în mare parte previzibile, rezultatul nu este.
Dacă negocierile eșuează și președintele Donald Trump decide să ordone un atac, care ar fi rezultatele posibile? Iată mai jos șapte scenarii posibile.
1. Atacuri chirurgicale țintite, victime civile minime, tranziție către democrație
Forțele aeriene și navale americane efectuează atacuri limitate și precise, vizând bazele militare ale Gărzii Revoluționare Islamice Iraniene (IRGC) și ale unității Basij – o forță paramilitară sub controlul IRGC –, locurile de lansare și depozitare a rachetelor balistice, precum și programul nuclear al Iranului.
Un regim deja slăbit este răsturnat, trecând în cele din urmă la o democrație autentică, în care Iranul se poate reintegra în restul lumii.
Acesta este un scenariu extrem de optimist. Intervenția militară occidentală atât în Irak, cât și în Libia nu a dus la o tranziție lină către democrație. Deși a pus capăt dictaturilor brutale în ambele cazuri, a dus la ani de haos și vărsare de sânge.
2. Regimul supraviețuiește, dar își moderează politicile
Acest lucru ar putea fi numit în linii mari „modelul venezuelean”, prin care acțiunea rapidă și puternică a SUA lasă regimul intact, dar cu politici moderate.
În cazul Iranului, acest lucru ar însemna că Republica Islamică a supraviețuit, ceea ce nu va satisface un număr mare de iranieni, dar este forțată să-și reducă sprijinul pentru milițiile violente din Orientul Mijlociu, să înceteze sau să reducă programele sale nucleare și balistice interne, precum și să slăbească represiunea protestelor.
Din nou, acest scenariu se află la capătul mai puțin probabil al scalei.
Conducerea Republicii Islamice a rămas sfidătoare și rezistentă la schimbare timp de 47 de ani. Pare incapabilă să-și schimbe cursul acum. Liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, acum în vârstă de peste 80 de ani, este deosebit de rezistent la schimbare sau compromis.
Citește și
3. Regimul se prăbușește, fiind înlocuit de o dictatură militară
Mulți consideră că acesta este cel mai probabil rezultat posibil.
Deși regimul este în mod evident nepopular pentru mulți, iar fiecare val succesiv de proteste de-a lungul anilor îl slăbește și mai mult, rămâne un stat profund de securitate uriaș și omniprezent, cu un interes direct în menținerea status quo-ului. IRGC, de exemplu, este profund implicat în economia Iranului.
Principalele motive pentru care protestele nu au reușit până acum să răstoarne regimul sunt lipsa unor defecțiuni semnificative în tabăra lor și faptul că cei care dețin controlul sunt pregătiți să folosească forța și brutalitatea nelimitate pentru a rămâne la putere.
În confuzia de după orice atac american, este de conceput ca Iranul să ajungă să fie condus de un guvern militar puternic, compus în mare parte din membri ai IRGC.
4. Iranul ripostează atacând forțele americane, vecinii arabi și Israelul
Acest lucru este foarte probabil.
Iranul a promis luna trecută că va riposta la orice atac american, afirmând că „degetul său este pe trăgaci”, iar ayatollahul Khamenei a promis că va da „o palmă peste față” forțelor americane dacă vor fi atacate.
Iranul nu se poate compara cu puterea marinei și a forțelor aeriene americane, dar ar putea totuși să riposteze cu arsenalul său de rachete balistice și drone, multe dintre ele ascunse în peșteri, subteran sau în zone montane îndepărtate.
Există baze și instalații americane răspândite de-a lungul coastei arabe a Golfului, în special în Bahrain și Qatar, dar Iranul ar putea, de asemenea, dacă ar dori, să vizeze unele dintre infrastructurile critice ale oricărei națiuni pe care o consideră complice la un atac american, cum ar fi Iordania sau Israelul.
Atacul devastator cu rachete și drone asupra instalațiilor petrochimice ale Saudi Aramco din 2019, atribuit unei miliții susținute de Iran în Irak, le-a arătat sauditilor cât de vulnerabili sunt la rachetele iraniene.
Vecinii arabi ai Iranului din Golf, toți aliați ai SUA, sunt în mod firesc extrem de nervoși în acest moment, temându-se că orice acțiune militară a SUA va avea repercusiuni asupra lor.
Luna trecută, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au declarat că nu vor permite SUA să utilizeze spațiul lor aerian pentru niciun atac. Acest lucru nu le va scuti neapărat de represaliile iraniene.
Citește și
5. Iranul ripostează prin amplasarea de mine în Golf
Aceasta a reprezentat mult timp o potențială amenințare pentru transportul maritim global și aprovizionarea cu petrol încă de la războiul Iran-Irak din 1980-1988, când Iranul a minat efectiv rutele maritime, iar dragele de mine ale Marinei Regale au ajutat la curățarea acestora.
Strâmtoarea Hormuz dintre Iran și Oman este un punct critic. Aproximativ 20% din exporturile mondiale de gaz natural lichefiat (GNL) și între 20-25% din petrol și produse petroliere trec prin această strâmtoare în fiecare an.
În timp ce la Geneva aveau loc discuții privind un acord între SUA și Iran la începutul acestei săptămâni, Iranul a închis strâmtoarea pentru câteva ore pentru a efectua exerciții militare cu foc real – prima închidere a strâmtorii din anii 1980 și o demonstrație simbolică de forță.
6. Iranul ripostează, scufundând o navă de război americană
Un căpitan al Marinei SUA aflat la bordul unei nave de război în Golf a declarat că una dintre amenințările din partea Iranului care îl îngrijorează cel mai mult este „atacul în grup”.
Acesta este momentul în care Iranul lansează atât de multe drone explozive și torpile rapide către una sau mai multe ținte, încât nici măcar formidabilele apărări apropiate ale Marinei SUA nu sunt capabile să le elimine pe toate la timp.
Marina IRGC a înlocuit de mult timp marina iraniană convențională din Golf, unii dintre comandanții acesteia fiind chiar instruiți la Dartmouth în timpul șahului.
Echipajele navale iraniene și-au concentrat o mare parte din pregătirea lor pe războiul neconvențional sau „asimetric”, căutând modalități de a depăși sau ocoli avantajele tehnice de care se bucură principalul lor adversar, Flota a V-a a Marinei SUA.
Scufundarea unei nave de război americane, însoțită de posibila capturare a supraviețuitorilor din echipajul său, ar fi o umilință uriașă pentru SUA.
Deși acest scenariu este considerat improbabil, distrugătorul USS Cole, în valoare de miliarde de dolari, a fost avariat de un atac sinucigaș al Al-Qaeda în portul Aden în 2000, ucigând 17 marinari americani.
Înainte de asta, în 1987, un pilot irakian a lansat din greșeală două rachete Exocet asupra unei nave de război americane, USS Stark, în Golf, ucigând 37 de marinari.
SUA urmează să aibă două grupuri de portavioane în regiune când USS Gerald R Ford – care traversează în prezent Marea Mediterană – va sosi în următoarele săptămâni.
7. Regimul se prăbușește, înlocuit de haos
Acesta este un pericol foarte real și una dintre principalele preocupări ale vecinilor precum Qatar și Arabia Saudită.
Pe lângă posibilitatea unui război civil, cum s-a întâmplat în Siria, Yemen și Libia, există și riscul ca, în haosul și confuzia creată, tensiunile etnice să degenereze în conflicte armate, pe măsură ce kurzii, baluchii, azerii și alte minorități vor încerca să-și protejeze propriul popor în contextul unui vid de putere la nivel național.
O mare parte a Orientului Mijlociu ar fi cu siguranță bucuroasă să vadă dispariția Republicii Islamice, nimeni mai mult decât Israelul, care a dat deja lovituri puternice reprezentanților Iranului din regiune și care se teme de o amenințare existențială din partea programului nuclear suspect al Iranului.
Dar nimeni nu vrea să vadă cea mai mare națiune din Orientul Mijlociu ca populație – aproximativ 93 de milioane – căzând în haos, provocând o criză umanitară și a refugiaților.
Cel mai mare pericol în acest moment este ca președintele Trump, după ce a adunat această forță puternică în apropierea granițelor Iranului, să decidă că trebuie să acționeze sau să-și piardă prestigiul, iar un război să înceapă fără un final clar și cu repercusiuni imprevizibile și potențial dăunătoare.
Editor : Sebastian Eduard
