Ministrul Apărării, Radu Miruţă, a afirmat joi că Şantierul Naval Mangalia, cel mai mare din Uniunea Europeană de pe flancul estic al NATO, poate fi salvat doar dacă în perioada următoare vor fi construite navele prevăzute în programul SAFE și Armata Română va plasa comenzile necesare. El a subliniat că salvarea şantierului este esenţială pentru industria naţională de apărare și că menţinerea acestuia sub controlul statului român reprezintă o prioritate strategică, avertizând că fără aceste măsuri şantierul riscă falimentul sau lichidarea.
Radu Miruţă a fost întrebat, joi, într-o conferinţă de presă, despre afirmaţia conform căreia este o prioritate ca Şantierul Naval Mangalia să fie salvat şi că se poate face acest lucru dacă navele de patrulare aflate în programul SAFE vor fi construite acolo.
„Este metoda de salvare a şantierului de la Mangalia–2 Mai”, a afirmat ministrul Apărării.
El a fost întrebat dacă exclude varianta ca acele nave să fie realizate la şantierul naval Damen de la Galaţi.
„România este într-o dispută, la Mangalia–2 Mai, cu firma la care dumneavoastră faceţi referire. Eu vă spun foarte asumat că, dacă aş avea o putere unică în ţara asta, nici n-aş sta pe gânduri despre metodele legale prin care să pot să salvez un şantier strategic”, a spus el.
Vă spun, cu informaţiile de la Ministerul Economiei trecute prin mintea mea, că Şantierul Naval de la Mangalia–2 Mai poate fi salvat doar dacă, în perioada imediat următoare, va produce astfel de nave.
„Pentru ca să poţi produce astfel de nave, prima oară trebuie să existe o comandă şi cineva care să le plătească. Şi acesta este, dacă vreţi, aranjamentul pe care l-am identificat: ca Armata Română să contribuie la salvarea şantierului prin nişte comenzi pe care Armata Română să le plătească”, a declarat ministrul Apărării.
El a explicat că şantierul de la Mangalia este cel mai mare din ţările membre ale Uniunii Europene.
Şantierul acela are astăzi o valoare de lichidare de 85 de milioane şi are o datorie, în dispută, ce e drept, încă, de 162 de milioane. Cred că a mai crescut, pentru că, în fiecare lună, creşte. Ceva ce valorează 85 nu va putea fi cumpărat cu 85, pentru că datoria este de 162.
„Mi-am dat seama că, doar jucând cu aceşti doi parametri, şantierul ăla va muri. Atunci am încercat să bag într-o cutie mai mare, într-un pachet mai mare, ceva astfel încât 162 minus 85 să fie compensat de o comandă care să facă interesant întreg pachetul. E cel mai mare şantier naval din ţările membre ale Uniunii Europene”, a transmis ministrul Apărării.
Este un şantier la Marea Neagră, pe flancul estic al NATO, care are o capacitate fantastică şi pentru care România, în al 12-lea ceas, ar face o mare greşeală dacă ar greşi din nou. Pentru că s-a ajuns în situaţia asta, 85 mai mic decât 162, pentru că România s-a lăsat să-i fie jumulită pielea de pe ea, aplaudând când alţii făceau asta.
Miruţă a adăugat că îşi doreşte ca şantierul să rămână la statul român şi să producă acolo comenzi pentru Armata Română.
„E momentul ca lucrurile astea să fie oprite. Da, e un context greu, pentru că, dacă îmi spuneaţi că valorează 162 şi datoria era 85, probabil că s-ar fi găsit mult mai repede cineva”, a mai spus acesta.
Noi vrem să rămână la statul român, vrem ca acolo să se modernizeze, vrem ca acolo să se producă comenzi pentru Armata Română. Este trist ca, în aceeaşi ţară, să vorbim despre nişte comenzi pe sume mari de bani care să nu poată fi executate de latura cealaltă a aceleiaşi ţări, şi anume industria naţională de apărare.
„Pentru că, an după an, a fost doar un instrument şi un mecanism prin care de ţara asta s-a bătut joc, în timp ce vedeam o vânzare, puneam o burtieră acolo că a venit nu ştiu ce investitor şi, după aceşti şapte ani, aflam că, de fapt, intră în lichidare, intră în insolvenţă şi, după aceea, în faliment”, a afirmat Radu Miruţă.
El a comparat unele companii din industria de apărare cu povestea lui Dănilă Prepeleac.
E ca în povestea cu Dănilă Prepeleac. Ai plecat la târg cu o pereche de boi şi te-ai întors cu o pungă goală.
„Cam ăsta este traseul, în general, al multor companii din industria naţională de apărare, pe care eu încerc, chiar şi în pasul târziu în care mă nimeresc să fiu aici, să-l opresc”, a menţionat ministrul Apărării.
Editor : Ș.A.
