Bombardamentele asupra Venezuelei, răpirea liderului țării și a soției lui și momentul în care Donald Trump a anunțat că Statele Unite vor conduce o țară străină și vor vinde petrolul acesteia au dat o lovitură puternică ordinii internaționale. Dar încă și mai îngrijorător este că reticența președintelui american de a se implica în războaie străine pare că a dispărut: stăpânirea unor noi teritorii și preluarea cu forța a resurselor naturale ale altor țări au devenit obiective mai atractive pentru Trump decât încercarea de a obține Premiul Nobel pentru Pace, potrivit unei analize The Guardian.
Nimeni nu ar fi zis că 2026 va fi un an în care pacea va triumfa, însă puțini ar fi pariat pe un început de an atât de exploziv.
Evenimentele desfășurate în primele ore ale zilei de 3 ianuarie au fost precedate de atacuri asupra unor bărci de mici dimensiuni în apele din jurul Americii Centrale, uciderea celor aflați la bord în baza unor acuzații nedovedite de trafic de droguri și, mai apoi, confiscarea unor petroliere folosite de Venezuela în ape internaționale.
Un oficial venezuelan a spus că în jur de 40 de persoane au fost ucise în timpul operațiunii „Absolute Resolve” a armatei Statelor Unite. În ceea ce privește stabilitatea globală, cel mai grav lucru despre capturarea lui Maduro este că planul a funcționat, potrivit analizei The Guardian.
Trump a pretins în mod fals că a încheiat opt războaie, însă a părut foarte entuziasmat de drama din jurul operațiunii desfășurate pentru prinderea lui Maduro și eficiența soldaților americani implicați, declarând chiar că nu îi este teamă să trimită trupe terestre în Venezuela pentru a obține ceea ce își dorește.
Un președinte aflat la bătrânețe care devine tot mai irascibil și incoerent pe zi ce trece, fiind tot mai nepopular și disperat să distragă atenția publicului de la scandalul Epstein, și care, acum, apelează fără nicio reținere la forța militară nu pot fi decât semne de rău augur.
Donald Trump a arătat că ceea ce îl interesează cel mai mult este petrolul Venezuelei
Maduro este un dictator care a condus un stat autoritar încă din 2013, după ce ar fi trucat mai multe alegeri. Însă, faptele de care a fost acuzat de oficialii Statelor Unite privind traficul de droguri sunt mult prea neconvingătoare pentru a justifica atacul asupra Venezuelei și răpirea liderului ei.
Trump a făcut mai multe declarații în care a arătat clar că este mult mai interesat de petrolul Venezuelei decât de aducerea lui Maduro în fața justiției sau de transformarea Venezuelei într-o țară democratică.
La doar câteva ore după ce l-a capturat pe Maduro, Trump a spus că SUA sunt pregătite să intervină pentru a repara industria petrolieră a Venezuelei devastată de sancțiuni. „Vom vinde cantități mari de petrol”, a spus Trump.
Legile și normele internaționale pe care Trump le-a demolat complet fuseseră deja slăbite de acțiunile precedentelor administrații prezidențiale. Operațiunea din Venezuela aduce aminte de invazia trupelor americane în Panama din 1989-90 și înlăturarea de la putere a dictatorului Manuel Noriega.
A urmat apoi invazia din Irak din timpul administrației lui George W. Bush, declanșată pe baza unor acuzații false, și folosirea torturii ca instrument de interogare.
Barack Obama nu i-a tras la răspundere pe membrii precedentei administrații pentru acțiunile lor și a declanșat, la rândul său, o campanie sângeroasă de atacuri cu drone contra unor presupuși teroriști.
Cu toate că au încălcat și ei legile internaționale în numele intereselor Statelor Unite, acești foști președinți pretindeau măcar că respectă (în mare parte) normele globale, știind că un sistem bazat pe reguli funcționează în avantajul Americii.
Trump disprețuiește complet acel sistem. El privește lumea prin ochii unui imperialist de secol XIX, dar care are la dispoziție arsenalul celei mai puternice armate a secolului XXI.
Chiar și unele state NATO au ajuns să se teamă de acțiunile lui Trump
Nu este clar în acest moment cum intenționează Trump să obțină ceea ce vrea în Venezuela, dar a spus că „armada americană” va rămâne în regiune „până când cerințele Statelor Unite vor fi îndeplinite și satisfăcute în totalitate”.
Una dintre aceste „cerințe” va include cel mai probabil preluarea de către Statele Unite a industriei petroliere a Venezuelei.
Trump a spus că vicepreședinta Venezuelei, Delcy Rodriguez, este dispusă să coopereze cu Washingtonul și că are oameni pregătiți să preia puterea. Nu se știe dacă susținătorii lui Maduro au puterea sau voința de a opune rezistență în fața Statelor Unite sau dacă vreun grup de rebeli va profita de ocazie ca să încerce să răstoarne guvernul.
Indiferent de cum se vor desfășura lucrurile, o rezolvare pașnică a tensiunilor pare puțin probabilă în acest moment.
Ceea ce s-a întâmplat peste noapte în Venezuela va provoca îngrijorări mari pentru guvernele altor state, precum Iran sau Danemarca, împotriva cărora Trump și-a exprimat dorința de a lua acțiuni radicale.
Trump a spus în ultimele zile că SUA vor interveni pentru a-i apăra pe protestatarii care s-au răzvrătit împotriva autorităților de la Teheran, iar oficialii americani au continuat amenințările privind preluarea controlului asupra Groenlandei sub orice formă.
Serviciile de informații militare din Danemarca au transmis luna trecută că acestea consideră Statele Unite o amenințare la adresa securității țării – o declarație ce ar fi părut de necrezut cu ceva timp în urmă pentru un aliat NATO.
Tranziția înspre o lume împărțită în sfere de influență determinate prin folosirea forței militare
În timpul conferinței de presă susținute sâmbătă, Trump a adăugat și Cuba pe lista țărilor aflate în vizorul său, spunând că este „foarte similară” Venezuelei. Secretarul său de stat, Marco Rubio, a spus că Havana ar trebui să fie „îngrijorată” după evenimentele din Venezuela.
Toate aceste acțiuni și declarații accelerează tranziția de la o lume bazată (în mare parte) pe reguli la una împărțită în sfere de influență determinate prin folosirea forței militare. Comentatorul american David Rothkopf a catalogat această transformare drept „putinizarea politicii externe a Statelor Unite”.
Comentatorii ruși au spus de multe ori că America Latină face parte din domeniul Statelor Unite, la fel cum Ucraina s-ar afla în umbra Rusiei. Vladimir Putin are aceeași părere despre o mare parte din Europa de Est. Xi Jinping ar putea fi încă și mai motivat acum să apeleze la forța militară ca să pună stăpânire pe Taiwan.
Haosul din primele zile ale anului 2026 ar putea face parte dintr-o nouă realitate ale cărei consecințe se vor răsfrânge într-un final asupra tuturor.
Editor : Raul Nețoiu
