Profesorii vorbesc despre elevii uciși și plâng în timpul recreației. Studenții boicotează examenele finale în memoria colegilor lor decedați. Tinerii și tinerele spun că se luptă cu sentimentul de vinovăție al supraviețuitorului, relatează The New York Times.
Mariam, un designer în vârstă de 54 de ani, a declarat că intră în panică de fiecare dată când fiul ei adolescent pleacă de acasă, deoarece are prieteni și colegi de clasă care au fost împușcați și uciși în timpul protestelor.
„Adevărul este că ne simțim extrem de rău”, a spus ea. „Nu am mai trăit niciodată acest tip de durere colectivă și instabilitate. Nu știm ce se va întâmpla în următoarea oră”. La fel ca multe persoane intervievate pentru articol, Mariam a cerut să fie identificată doar cu prenumele, de teamă să nu sufere represalii.
Protestele care cereau demiterea conducătorilor clericali autoritari ai Iranului au încetat. Însă mulți iranieni spun că sentimentele de furie împotriva guvernului și anxietatea cu privire la viitor pătrund în toate aspectele vieții și că nimic nu mai pare normal.
Represiunea continuă a guvernului și arestările disidenților, inclusiv ale unor personalități politice proeminente din facțiunea reformistă, contribuie la sentimentul că impasul nu s-a încheiat încă. Economia Iranului, aflată deja într-o stare gravă din cauza sancțiunilor internaționale și a corupției, a suferit și mai multe lovituri de la începutul revoltei, la sfârșitul lunii decembrie, cu grevele din bazarul din Teheran. Moneda a intrat în cădere liberă, iar închiderea internetului de către guvern a afectat comerțul.
Profesorii spun că atât ei, cât și elevii lor sunt traumatizați. Nafiseh, o profesoară de liceu în vârstă de 35 de ani din capitala Teheran, a spus că în timpul recreației, ea și alți profesori discută despre revoltă și plâng.
„Elevii sunt extrem de distrași și speriați”, a spus ea, adăugând: „La cel mai mic sunet al sirenei unei ambulanțe sau al unui avion, tremură de frică”.
Guvernul iranian a dat vina pentru aceste crime pe celule teroriste legate de Statele Unite și Israel. Acesta susține că operatori înarmați s-au infiltrat în rândul protestatarilor, impunând o reacție militarizată din partea guvernului, și că teroriștii au ucis mulți dintre protestatari. Însă peste o sută de videoclipuri și imagini, verificate de sursa citată, arată amploarea violenței guvernului, inclusiv materiale video cu forțele de securitate în uniformă și pe motociclete care trag direct asupra protestatarilor neînarmați.
Guvernul a declarat că aproximativ 3.400 de persoane au fost ucise, printre care 200 de copii și minori și 100 de studenți, precum și cel puțin 500 de ofițeri de securitate. Grupuri pentru drepturile omului, precum HRANA, cu sediul în SUA, afirmă că cel puțin 7.000 de protestatari au fost uciși, iar numărul acestora este de așteptat să crească pe măsură ce vor fi verificate mai multe decese.
Numărul mare de decese, majoritatea survenite în decursul a trei nopți la începutul lunii ianuarie – cele mai sângeroase tulburări din istoria contemporană a Iranului, potrivit grupurilor pentru drepturile omului și unui istoric – a șocat mulți iranieni.
Unii terapeuți spun că oferă ateliere online gratuite pentru a ajuta oamenii să facă față situației. Psihologii au afirmat că pacienții lor manifestă anxietate cronică, furie profundă și neîncredere.
„În ultimele săptămâni, atmosfera emoțională din Iran s-a schimbat dramatic”, a declarat într-un e-mail dr. Bita Bavadi, psiholog în Teheran. „În activitatea mea clinică, observ un amestec intens de furie, frică, neputință și durere colectivă nevindecată”.
Amenințarea unui război cu Statele Unite, care au dislocat nave de război în apropierea apelor teritoriale ale Iranului, adaugă un alt element de incertitudine.
Președintele american Donald Trump a declarat că, dacă Iranul nu va accepta un acord care să suspende programul său nuclear și să limiteze raza de acțiune a rachetelor sale, va lua în considerare lansarea unor atacuri asupra țării. El a mai afirmat că o schimbare de regim în Iran ar fi benefică.
Iranienii, atât susținătorii, cât și oponenții guvernului, se gândesc deschis la un război purtat de Statele Unite și la posibilitatea ca regimul și liderul suprem al acestuia, ayatollahul Ali Khamenei, să supraviețuiască.
„Prioritățile poporului sunt diferite de prioritățile conducătorilor săi”, a declarat pe rețelele sociale Mohamad Renany, un cleric care s-a pronunțat împotriva represiunii guvernului împotriva protestatarilor.
„Când prioritatea poporului este pâinea, iar prioritatea regimului sunt ideologiile politice și interpretările extreme ale propriilor convingeri, apare o confruntare serioasă între popor și regim”, a adăugat el.
Unii iranieni spun că sunt atât de furioși și deznădăjduiți în privința schimbării din interior, încât sunt în favoarea intervenției militare a SUA pentru a-i elibera de acest regim. Alții spun că se opun războiului, deoarece acesta ar putea duce la și mai multă instabilitate, strămutări și violență, indicând consecințele intervențiilor militare anterioare ale SUA în Irak, Afganistan și Libia.
Kamran, un om de afaceri în vârstă de 49 de ani, a declarat că violențele la care a asistat în timpul protestelor i-au schimbat părerea despre război.
„După masacru, mulți dintre noi simțim că suntem prada unui prădător, nu oameni care trăiesc sub stăpânirea unui guvern”, a spus el. „Așa că privim spre cer, sperând că bombele îi vor ucide și Iranul va fi liber”.
Elaheh, o femeie de 52 de ani din Teheran, a declarat într-un interviu că, deși se opune conducătorilor clericali, este împotriva intervenției militare străine și nu crede că democrația va veni odată cu bombele.
„Avem destule probleme”, a spus ea. „Nu putem suporta un război care ar putea distruge infrastructura noastră, diviza țara noastră și ucide și mai mulți oameni”.
Reza Alefnasb, șeful sindicatului lucrătorilor din comerțul electronic, a declarat presei iraniene că cei care își câștigă existența online au înregistrat o scădere de 80% a veniturilor. El a mai spus că combinația dintre întreruperile continue ale internetului și incertitudinea legată de război îi determină pe iranieni să cheltuiască mai puțin pe produse neesențiale.
Sattar Hashemi, ministrul Telecomunicațiilor, a declarat săptămâna trecută pentru mass-media iraniană că pierderile din afaceri digitale se ridică la 3 milioane de dolari pe zi, iar economia țării în ansamblu pierde 35 de milioane de dolari pe zi de la începutul revoltei.
Mulți proprietari de mici afaceri specializate în artizanat, panificație, modă și muzică au apelat săptămâna trecută la rețelele sociale, rugând oamenii să facă cumpărături pentru a le permite să rămână pe linia de plutire. Unii dintre ei au declarat că și-au suspendat activitatea din respect pentru protestatarii uciși, dar au adăugat că nici această situație nu este sustenabilă.
Reza Badri lucrează ca contabil la un magazin de mobilă. El a declarat într-un interviu că vânzările au încetat aproape complet în ultima lună, iar proprietarii concediază angajați și reduc producția. Într-o postare pe rețelele sociale, el a întrebat dacă cineva îl poate pune în legătură cu exportatori din afara Iranului.
„Uciderea atâtor compatrioți ai mei, mulți dintre ei de vârsta mea, și prețurile exorbitante ne epuizează mental, emoțional și fizic”, a declarat Badri în interviu.
Sephideh, 35 de ani, profesoară de engleză în Teheran, a declarat într-un interviu că orele sale virtuale au fost complet anulate din cauza întreruperilor de internet și că nu a mai avut venituri de peste o lună.
„Plâng aproape în fiecare zi și mă simt ca și cum aș fi în cea mai vulnerabilă stare posibilă”, a spus ea. „În același timp, simt și furie”.
Citește și:
Editor : A.M.G.
