Dominique Pelicot, condamnat în urmă cu un an pentru violarea fostei sale soții, Gisèle, sub influența unor substanțe chimice, este în prezent anchetat în două alte cazuri nerezolvate, un viol și o crimă și o tentativă de viol. Conform informațiilor BFM TV, el a fost interogat îndelung cu privire la aceste fapte de către un psiholog în această vară, în sala de vizite a închisorii.
Era în iulie 2025, Dominique Pelicot era evaluat de un psiholog la cererea departamentului Cold Case din Nanterre, la șapte luni după verdictul din procesul Mazan, în care a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru violuri agravate asupra soției sale, Gisèle.
Examinat de mai multe ori de psihiatri și psihologi
În timpul anchetei inițiale privind violurile din Mazan, Dominique Pelicot s-a întâlnit deja de mai multe ori cu psihiatri și psihologi. De data aceasta, era vorba de a examina percepția sa asupra celor două cazuri nerezolvate în care responsabilitatea sa pare stabilită în ochii judecătorului de instrucție însărcinat cu anchetele: uciderea lui Sophie Narme în 1991 și tentativa de viol asupra lui Marion (numele modificat) în 1999.
Conform informațiilor BFM TV, interviurile vor dura două zile, iar în fața psihologului, Dominique Pelicot se comportă ca și cum ar fi la un interogatoriu al poliției. El prezintă propria versiune a faptelor și, deși declarațiile sale sunt uneori „șocante”, notează experta, ele conturează portretul unui om „copleșit de tulburări”, lipsit total de empatie, impermeabil la suferința victimelor sale și care tinde constant să-și minimalizeze faptele.
Dominique Pelicot este interogat mai întâi cu privire la tentativa de viol asupra unei tinere pe care o vom numi „Marion” în mai 1999, în Seine-et-Marne. O agentă imobiliară de 19 ani cu care se întâlnise pentru a vizita un apartament, înainte de a o agresa în interiorul locuinței.
O tentativă de viol pe care a recunoscut-o în cele din urmă, fiind identificat prin ADN-ul său găsit la fața locului.
În acea zi, el recunoaște că era „la vânătoare”, rătăcind prin „zone rezidențiale, primării și agenții imobiliare”. În mașina sa, bărbatul pare să fi prevăzut totul și ascunde un fel de „trusă de viol”, cu o sfoară și o sticlă de eter.
Victima, audiată de anchetatori, a menționat un început de strangulare: „Un început de strangulare? Nu cred că sunt capabil de așa ceva”, spune Pelicot.
În ceea ce privește violența exercitată asupra victimei sale, Dominique Pelicot continuă să-și minimalizeze faptele. „Dacă aș fi fost un violator, așa cum pretinde ea, dacă aș fi avut cutterul, ce m-ar fi împiedicat să o violez? Dacă aș fi vrut să ajung la violul complet, ce m-ar fi împiedicat să o fac? De aceea am plecat, mi-a fost teamă că va fi violență”, spune el.
Recunoaștere parțială a faptelor
O recunoaștere parțială a faptelor, în care Dominique Pelicot tinde să-și minimizeze responsabilitatea. „Este o agresiune sexuală. Contest complet violul”, recunoaște el în fața medicului. „Nu am vrut să-i fac rău”.
Marion, la rândul ei, a povestit că a văzut moartea în față în acea zi, convinsă că va fi ucisă în acel apartament. Dar Dominique Pelicot este categoric: „Nu am fața unui ucigaș”. De altfel, el este convins că nu i-a făcut rău fetei, fiindcă aceasta n-a fost împiedicată să meargă la lucru decât cinci zile. „A avut doar 5 zile de incapacitate temporară de muncă, a lipsit doar o săptămână! Dacă aș fi lovit-o, ar fi avut o incapacitate temporară de muncă mai lungă”… Înainte de a adăuga: „Dacă nu aș fi avut copii, m-aș fi predat… Mi-era atât de frică să nu fiu prins!”.
La acea vreme, Dominique Pelicot era căsătorit cu Gisèle Guillou, cuplul având deja 3 copii cu vârste cuprinse între 13 și 26 de ani. Toți locuiau în regiunea Parisului, la aproximativ zece kilometri de locul unde Marion a fost agresată.
Ca pentru a distrage atenția, Dominique Pelicot avansează chiar o altă pistă posibilă în timpul acestei expertize: „Ceea ce mă tulbură cel mai mult este că Grêlé (ucigaș și violator în serie care s-a sinucis în 2021 înainte de a fi judecat, n.r.) când te uiți la parcursul său, eram aproximativ în aceleași locuri în același moment… Era jandarm, cunoștea bine tehnicile, ar fi putut inversa ADN-ul”.
„Pervers, da, dar nu sunt un ucigaș!”
Întrebat despre celălalt caz nerezolvat, violarea și uciderea Sophiei Narme în 1991, bărbatul de 72 de ani se arată mult mai puțin vorbăreț. Tânăra de 23 de ani, care lucra și ea în imobiliare, a fost găsită moartă în apartamentul pe care trebuia să-l prezinte în decembrie 1991, în nordul Parisului.
El neagă categoric orice implicare, deși este pus sub acuzare. Justiția consideră însă că există similitudini în modul de operare cu tentativa de viol asupra Marion, chiar dacă în acest caz nu s-a găsit ADN la fața locului.
În fața psihologului, el declară: „Am senzația că se vrea să mi se pună pe cap o vină prea mare pentru mine. Nu se acuză pe cineva pe baza unor similitudini! Poate să mă numească pervers, dar nu sunt un criminal!”. Dominique Pelicot continuă: „Dacă aș fi făcut-o, aș fi recunoscut”.
Avocata lui Dominique Pelicot a solicitat efectiv exhumarea cadavrului Sophiei Narme pentru a demonstra că ADN-ul clientului său nu se afla pe rămășițele pământești ale tinerei. După un prim refuz, luna trecută, justiția a dat în cele din urmă undă verde pentru această măsură de anchetă, care ar putea avea loc în următoarele luni.
În concluziile sale, psihologul subliniază declarațiile uneori „șocante” ale bărbatului care, în opinia sa, este total lipsit de empatie, minimizând în permanență faptele sale.
Nu este prevăzută pentru moment nicio nouă audiere a lui Dominique Pelicot în fața justiției, mai scrie BFM TV.
Editor : M.C
