Kinetoterapia: mai mult decât tratament al durerii, un pilon esențial în prevenirea afecțiunilor articulare și scheletale. De ce apar accidentări primăvara?

Primăvara apar frecvent mai multe accidentări deoarece corpul trece brusc de la o perioadă mai sedentară, cum ar fi perioada iernii, la un nivel mai ridicat de activitate fizică. Un motiv ar fi lipsa pregătirii musculare. În timpul iernii, mulți oameni fac mai puțină mișcare. Mușchii, tendoanele și ligamentele devin mai rigide și își pot pierde din forță. Când activitatea crește brusc (alergare, sport, grădinărit, drumeții), țesuturile nu sunt pregătite și apar: întinderi musculare, entorse, tendinopatii. Dezechilibrele musculare pot fi un alt motiv. Alexandra Răduțu, fizioterapeut, ne-a explicat că după perioade lungi de stat pe scaun sau activitate redusă, anumite grupe musculare devin slabe, iar altele tensionate. Aceste dezechilibre pot duce la dureri de spate, genunchi sau umeri.

Ce se întâmplă în corp atunci când trecem brusc de la sedentarism la efort?

Alexandra Răduțu: În contextul trecerii bruște de la sedentarism la activitate sportivă, sistemul musculo-scheletal poate fi supus unor solicitări pentru care nu este încă adaptat. Mușchii sedentari au o forță și elasticitate mai reduse, iar efortul intens poate provoca microleziuni ale fibrelor musculare, manifestate prin durere sau febră musculară apărută la 24–72 de ore după activitate.

Tendoanele se adaptează mai lent la efort și pot dezvolta tendinopatii de suprasolicitare. În același timp, musculatura stabilizatoare fiind mai slabă, articulațiile pot deveni mai vulnerabile la stres mecanic, ceea ce poate duce la dureri articulare, inflamații sau chiar entorse prin suprasolicitarea ligamentelor. La nivel osos, structurile care nu sunt obișnuite cu încărcări mecanice repetate pot dezvolta iritații ale periostului sau, în cazuri mai rare, fracturi de stres.

De asemenea, sedentarismul favorizează apariția dezechilibrelor musculare și posturale, iar acestea pot genera compensări biomecanice în timpul mișcării, crescând riscul de dureri lombare sau alte disfuncții musculo-scheletale.

Ce tipuri de accidentări sunt cel mai des întâlnite la persoanele nepregătite fizic?

Alexandra Răduțu: La persoanele nepregătite fizic, cele mai frecvente accidentări apar din cauza suprasolicitării structurilor musculo-scheletale care nu sunt adaptate la efort. Printre acestea se numără întinderile musculare, provocate de solicitarea excesivă a fibrelor musculare, tendinitele sau tendinopatiile rezultate din suprasolicitarea tendoanelor, precum și entorsele, care implică întinderea sau lezarea ligamentelor, mai ales la nivelul gleznei sau genunchiului. De asemenea, pot apărea contracturi și crampe musculare, iar în cazul efortului repetitiv pot apărea periostite sau fracturi de stres. Aceste accidentări sunt frecvente deoarece organismul nu a avut timp să se adapteze treptat la solicitările fizice.

Citește și: Ce este kinetoterapia?

De ce credeți că majoritatea oamenilor ajung la kinetoterapie abia după ce apare durerea?

Alexandra Răduțu: De multe ori, nu se acordă suficientă atenție prevenției și oamenii tind să solicite ajutor medical doar atunci când simptomele devin deranjante sau limitează activitățile zilnice. În plus, există o informare redusă despre rolul preventiv al kinetoterapiei, mulți asociind-o doar cu recuperarea după accidentări sau afecțiuni deja instalate. Stilul de viață sedentar, lipsa timpului și tendința de a ignora semnalele timpurii ale corpului contribuie, de asemenea, la amânarea intervenției până în momentul în care apare durerea.

În realitate, kinetoterapia are un rol important și în prevenție, prin corectarea posturii, îmbunătățirea mobilității și menținerea echilibrului muscular.

Care sunt diferențele dintre un program de kinetoterapie preventivă și unul de recuperare după o accidentare?

Alexandra Răduțu: Diferența principală dintre un program de kinetoterapie preventivă și unul de recuperare după o accidentare constă în scopul și modul de aplicare al exercițiilor.

Kinetoterapia preventivă are rolul de a menține sănătatea sistemului musculo-scheletal și de a preveni apariția accidentărilor sau a durerilor, prin exerciții care îmbunătățesc postura, mobilitatea articulară, forța musculară și controlul neuromuscular.

În schimb, kinetoterapia de recuperare este aplicată după apariția unei leziuni sau afecțiuni și are ca obiectiv reducerea durerii, refacerea mobilității, a forței și readucerea pacientului la nivelul funcțional anterior. De asemenea, programul de recuperare este adaptat tipului de accidentare și evoluează treptat în funcție de procesul de vindecare.

Cum se schimbă rezultatele atunci când cineva vine „înainte să doară”, nu după?

Alexandra Răduțu: Atunci când o persoană vine la kinetoterapie înainte de apariția durerii, rezultatele sunt, de obicei, mai rapide și mai eficiente, deoarece intervenția are un rol preventiv.

Kinetoterapeutul poate identifica și corecta din timp dezechilibre musculare, probleme de postură sau limitări de mobilitate, prevenind astfel apariția accidentărilor sau a durerilor. În aceste situații, exercițiile au rolul de a îmbunătăți funcția și de a optimiza mișcarea, fără a fi necesară recuperarea unei leziuni. În schimb, atunci când pacientul ajunge după apariția durerii, procesul implică nu doar adresarea cauzei, ci și gestionarea inflamației, a durerii și refacerea structurilor afectate, ceea ce poate prelungi durata recuperării.

Astfel, intervenția timpurie contribuie la menținerea sănătății sistemului musculo-scheletal și reduce riscul de complicații sau recidive.

Cum poate kinetoterapia să pregătească organismul pentru o creștere a nivelului de activitate?

Alexandra Răduțu: Kinetoterapia poate pregăti organismul pentru o creștere a nivelului de activitate printr-un proces gradual de adaptare a sistemului musculo-scheletal la efort.

Prin exerciții specifice, kinetoterapeutul urmărește îmbunătățirea mobilității articulare, creșterea forței și rezistenței musculare, precum și dezvoltarea controlului neuromuscular și a stabilității. În același timp, sunt corectate dezechilibrele musculare și problemele de postură care ar putea favoriza apariția accidentărilor. Prin această pregătire progresivă, organismul devine mai capabil să suporte solicitările fizice, reducând riscul de suprasolicitare și facilitând o tranziție sigură de la sedentarism la un nivel mai ridicat de activitate.

Ce tipuri de evaluări folosiți pentru a identifica riscurile înainte ca ele să devină probleme reale?

Pentru identificarea riscurilor se folosesc evaluări posturale, testarea mobilității articulare, evaluarea forței musculare și a echilibrului muscular, precum și teste de stabilitate, coordonare și control neuromuscular. Aceste evaluări ajută la depistarea dezechilibrelor sau limitărilor funcționale.

Ce beneficii are un program personalizat de exerciții pentru cineva care nu are dureri, dar vrea să rămână sănătos?

Alexandra Răduțu: Un program personalizat de exerciții oferă numeroase beneficii chiar și pentru persoanele care nu prezintă dureri, dar doresc să își mențină starea de bine a propriului corp. Prin adaptarea exercițiilor la nevoile și caracteristicile fiecărei persoane, se poate îmbunătăți forța musculară, mobilitatea articulară, postura și coordonarea.

De asemenea, un astfel de program ajută la prevenirea accidentărilor, corectarea dezechilibrelor musculare și menținerea unei bune funcționalități a sistemului musculo-scheletal. În plus, contribuie la creșterea rezistenței fizice, a nivelului de energie și a calității mișcării, facilitând desfășurarea activităților zilnice și a activităților sportive în condiții de siguranță. Astfel, exercițiile personalizate au un rol important în prevenție și în menținerea unei stări generale bune de sănătate.

Ce înseamnă, din punct de vedere funcțional, un corp pregătit pentru efort?

Alexandra Răduțu: Un corp pregătit pentru efort este un organism capabil să realizeze activități fizice fără durere, fără suprasolicitarea structurilor musculo-scheletale și cu un risc redus de accidentare. Acest lucru presupune existența unui echilibru între forța musculară, mobilitatea articulară, stabilitatea și controlul neuromuscular, astfel încât mișcările să fie executate corect și eficient. În același timp, un corp pregătit pentru efort are rezistență fizică adecvată, coordonare și capacitate de adaptare la solicitări crescute, permițând realizarea activităților sportive sau cotidiene fără apariția oboselii excesive sau a durerilor. Astfel, pregătirea funcțională reflectă o bună colaborare între sistemul muscular, articular și nervos pentru a susține mișcarea în condiții optime.

Cum poate fi integrată kinetoterapia în rutina săptămânală a unei persoane active?

Alexandra Răduțu: Prin includerea unor sesiuni regulate de exerciții care au rolul de a menține mobilitatea, stabilitatea și echilibrul muscular.

Acestea pot fi realizate de 2–3 ori pe săptămână și pot include exerciții de mobilizare articulară, întărire a musculaturii stabilizatoare, exerciții pentru abdomen și tehnici de stretching.

De asemenea, kinetoterapia poate fi folosită înainte sau după antrenamente, sub formă de încălzire sau exerciții de recuperare, pentru a preveni suprasolicitarea și accidentările. Prin integrarea acestor exerciții în programul săptămânal, se menține o bună funcționalitate a sistemului musculo-scheletal și se optimizează performanța fizică.

Cum îi putem ajuta pe oameni să înțeleagă că prevenția este mai eficientă decât recuperarea?

Alexandra Răduțu: Este importantă în primul rând educația privind rolul kinetoterapiei și beneficiile intervenției timpurii.

Explicarea modului în care exercițiile preventive pot corecta dezechilibrele musculare, îmbunătăți postura și reduce riscul de accidentări îi poate face pe oameni să conștientizeze importanța îngrijirii corpului înainte de apariția durerii.

De asemenea, prezentarea unor exemple concrete sau comparații între durata și efortul necesar recuperării după o accidentare și menținerea sănătății prin exerciții preventive poate evidenția avantajele prevenției. În plus, promovarea unui stil de viață activ și integrarea exercițiilor simple în rutina zilnică pot contribui la schimbarea percepției, astfel încât kinetoterapia să fie văzută nu doar ca metodă de tratament, ci și ca o strategie eficientă de menținere a sănătății.

Ce mesaj ați transmite cuiva care crede că „nu are nevoie de kinetoterapie pentru că nu îl doare nimic”?

Alexandra Răduțu: Mesajul principal ar fi că lipsa durerii nu înseamnă neapărat lipsa problemelor.  Multe dezechilibre musculare, probleme de postură sau limitări de mobilitate pot exista fără simptome evidente, dar în timp pot duce la dureri sau accidentări.

Kinetoterapia nu are doar rol de recuperare, ci și de prevenție, ajutând la menținerea unei bune funcționări a sistemului musculo-scheletal. Prin exerciții adaptate și evaluări funcționale, pot fi corectate din timp micile disfuncții, astfel încât organismul să rămână sănătos și pregătit pentru activitățile zilnice sau sportive.

Astfel, kinetoterapia poate fi privită ca o metodă de îngrijire și protecție a corpului pe termen lung, nu doar ca tratament pentru durere.

Foto: shutterstock