Jeff Bezos și-a lăsat copiii să folosească obiecte periculoase încă de mici. Ce urmărea, de fapt, miliardarul. „Mai bine un copil cu nouă degete decât unul…”

Jeff Bezos a povestit în urmă cu mai mulți ani că el și fosta sa soție, MacKenzie Scott, au ales o abordare neobișnuit de relaxată în ceea ce privește unele dintre experiențele copiilor lor. În loc să elimine complet obiectele potențial periculoase din jurul celor mici, cei doi au preferat să le permită să învețe prin experiență, considerând că astfel dezvoltă o abilitate esențială: capacitatea de a se descurca singuri.

Fondatorul Amazon a spus că, în familia sa, copiii au avut acces la cuțite încă de la aproximativ 4 ani, iar la unelte electrice în jurul vârstei de 7-8 ani. Declarația, făcută de Bezos în 2017, la SummitLA, a atras atenția tocmai pentru că este foarte diferită de abordarea multor părinți, care încearcă să elimine cât mai multe riscuri din mediul copiilor.

De ce a ales Bezos această abordare

Bezos a explicat că nu era vorba despre a-i expune intenționat pe copii pericolelor, ci despre a-i învăța să devină independenți, să evalueze situațiile și să găsească soluții atunci când lucrurile nu merg conform planului.

El a povestit că această filosofie vine din propria copilărie. În fiecare vară, până la vârsta de 16 ani, petrecea timp la ferma bunicului său, într-o zonă izolată. Acolo, atunci când ceva se strica, nu exista întotdeauna posibilitatea de a chema un specialist. Bunicul său încerca să repare singur lucrurile, iar Bezos îl ajuta. Cei doi s-au ocupat de utilaje grele, au făcut inclusiv intervenții veterinare pentru animale și au construit, la un moment dat, chiar și o casă.

Citește și: Parentingul necondiţionat: utopie sau calea de a creşte copii independenţi?

Pentru Bezos, lecția importantă nu era să știe dinainte cum se rezolvă o problemă, ci să nu se teamă de una pe care nu știe încă să o rezolve.

„Ar fi făcut proiecte importante pe care nu știa cum să le ducă la capăt și apoi își dădea seama cum să le facă”, a povestit Bezos despre bunicul său.

Această experiență i-ar fi format una dintre convingerile care l-au urmărit ulterior și în carieră: atunci când nu ai soluția, trebuie să fii capabil să o construiești.

„Resourcefulness”, abilitatea de a găsi soluții

Bezos consideră că această capacitate de a improviza și de a găsi soluții este una dintre calitățile care l-au ajutat în dezvoltarea Amazon.

Compania a trecut prin numeroase eșecuri și experimente înainte ca unele dintre proiectele sale să devină profitabile. Un exemplu este zona de vânzări realizate de comercianți terți.

Prima încercare a fost Amazon Auctions, un model inspirat de platformele de licitații online. Proiectul nu a funcționat. A urmat Z-shops, care a avut, la rândul său, rezultate slabe. Abia a treia încercare, Amazon Marketplace, s-a dovedit un succes.

Pentru Bezos, fiecare eșec a reprezentat însă o ocazie de a încerca o altă soluție, nu un motiv pentru a abandona.

Aceeași filozofie a încercat să o transmită și copiilor săi. În 2017, Bezos spunea că soția sa de atunci prefera ca cei mici să învețe să fie independenți, chiar dacă acest lucru presupunea și mici accidente. În formularea devenită celebră a lui Bezos, ea ar fi spus că „mai bine un copil cu nouă degete decât unul lipsit de resurse”.

Ce spun specialiștii despre copiii care sunt lăsați să-și asume riscuri

Deși exemplul lui Bezos este extrem și nu înseamnă că părinții ar trebui să le ofere copiilor acces nesupravegheat la cuțite sau unelte electrice, există cercetări care susțin beneficiile așa-numitului „risky play”, jocul care implică un anumit nivel de risc, dar care se desfășoară într-un cadru rezonabil și adaptat vârstei.

Un studiu publicat în 2015 în International Journal of Environmental Research and Public Health a asociat jocul cu risc cu beneficii precum dezvoltarea fizică, îmbunătățirea abilităților sociale și învățarea modului în care trebuie evaluat riscul. Astfel de experiențe pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea încrederii în propriile forțe și a rezilienței.

Mariana Brussoni, profesor asociat de pediatrie la University of British Columbia, a argumentat că nu adulții ar trebui să stabilească întotdeauna ce nivel de risc este potrivit pentru un copil. Cei mici au nevoie, în anumite limite, de libertatea de a descoperi singuri unde se află granița dintre o experiență provocatoare și una cu adevărat periculoasă.

Asta nu înseamnă eliminarea supravegherii. Diferența esențială este între un risc calculat, potrivit vârstei, și expunerea inutilă la pericole serioase.

Când protecția se transformă în supraprotecție

La polul opus se află parentingul hiperprotectiv, în care părinții încearcă să anticipeze și să elimine aproape orice posibilă problemă sau accident.

Problema este că un copil care nu are niciodată ocazia să greșească, să încerce din nou sau să rezolve singur o dificultate poate ajunge să nu aibă încredere în propria capacitate de a face față situațiilor neprevăzute.

Psihologii folosesc termenul „self-efficacy” pentru convingerea unei persoane că este capabilă să influențeze ceea ce i se întâmplă și să găsească soluții pentru problemele cu care se confruntă.

Din această perspectivă, lecția din povestea lui Bezos nu este că un copil ar trebui lăsat să se accidenteze, ci că siguranța nu trebuie confundată cu eliminarea tuturor provocărilor.

Un copil poate fi protejat de pericole grave și, în același timp, poate primi libertatea de a urca, construi, experimenta, greși și încerca din nou. Iar această combinație între limite clare și autonomie poate fi una dintre bazele dezvoltării independenței.

În fond, abilitatea de a te descurca atunci când nu ai toate răspunsurile nu se învață doar din explicațiile părinților. Uneori, se formează tocmai atunci când copilul primește suficient spațiu pentru a încerca să găsească singur soluția.

Foto: profimedia