„Nu e despre austeritatea noastră, ci despre austeritatea lor. Ilie Bolojan încearcă să oprească robinetul de bani către baronii locali, iar reacția este previzibilă: să plece el”, spune Florin Negruțiu. Claudiu Pândaru adaugă: „Paradoxul este că alegătorii PSD nu vor ieșirea de la guvernare, dar liderii o pregătesc. Nu pentru votanți, ci pentru interesele din interiorul sistemului.
Transcriptul discuției:
Claudiu Pândaru: Sorin Grindeanu amenință zilnic că PSD va ieși de la guvernare. Merge din județ în județ, consultă organizațiile, iar toate spun că vor ieșirea. Florin, ce se întâmplă de fapt?
Florin Negruțiu: Merge la consultări pentru că, deși interesul lui personal e să rămână la guvernare, există o presiune uriașă din partea baronilor locali să iasă. E o strategie de intimidare a lui Ilie Bolojan. Îi arată zilnic pisica. Și m-am întrebat: ce le-a făcut Bolojan de au sărit toți împotriva lui? Răspunsul e simplu: nu e vorba de sărăcia noastră, ci de banii lor. Bolojan a început să taie fluxurile de bani către administrațiile locale și către firmele de partid. Programul Anghel Saligny începe să fie restrâns. Banii merg doar către proiectele avansate, nu către hârtii. Ori asta e aproape blasfemie pentru sistem.
Cum adică să nu mai arunci bani pe studii de fezabilitate? Păi de acolo vin banii! Nu din construcții, ci din promisiuni de construcții. Și când cineva pune stop acestui mecanism, reacția e una violentă: trebuie schimbat. De asta vezi această presiune constantă. Baronii PSD și PNL sunt înfrățiți aici. La nevoie, PSD ar guverna și cu USR, doar să scape de Bolojan.
Claudiu Pândaru: Dar există un paradox. Un sondaj recent arată că 80% dintre alegătorii PSD nu vor ieșirea de la guvernare. Deci votanții spun una, liderii fac alta. Și atunci apare întrebarea: pentru cine ia PSD aceste decizii? Nu pentru alegători. Pentru altceva. Pentru acele mecanisme pe care le descrii și tu.
Florin Negruțiu: Exact. Când austeritatea e pentru noi, e solidaritate. Când e pentru ei, devine problemă. Mesajul lui Bolojan a fost simplu: mai puțin. Nu trei cutii de pantofi cu bani, poate una și jumătate. Și atunci solidaritatea dispare.
