Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Horaţiu-Remus Moldovan, a declarat, duminică seară, că adevărata reformă din sănătate nu este „spargerea monopolului CNAS”, ci „autonomia reală a asigurărilor de sănătate şi cheltuirea corectă a banilor pentru pacienţi”.
„Reforma sistemului de sănătate este o necesitate reală pentru România”, spune Horațiu Moldovan şi „nimeni nu contestă faptul că pacienţii se confruntă cu birocraţie, timpi mari de aşteptare şi servicii uneori sub standardele europene”, însă „întrebarea esenţială nu este dacă trebuie să reformăm sistemul, ci cum o facem, fără să punem în pericol accesul egal la servicii medicale”.
„Sistemul actual, bazat pe CNAS, are un mare avantaj: oferă un pachet de bază relativ uniform pentru toţi pacienţii, indiferent de venit, vârstă sau stare de sănătate. Este un sistem solidar, în care cei sănătoşi contribuie pentru cei bolnavi, iar cei cu venituri mai mari susţin accesul celor vulnerabili. Acesta este un principiu fundamental al oricărui sistem public de sănătate modern”, a transmis Moldovan.
Şeful CNAS atrage atenţia că „transferul fondului social de asigurări de sănătate către administrare privată ar transmite un semnal periculos, acela că statul nu mai este capabil să gestioneze problemele de ordin social”, ceea ce – spune el – nu este adevărat.
„Statul român plăteşte pensii, gestionează sistemul public de pensii şi asigură, din perspectiva socială, serviciile medicale de bază pentru populaţie. Nu suntem într-o situaţie de colaps instituţional care să justifice abandonarea administrării publice a fondului social de sănătate. Aşadar, nici „spargerea monopolului CNAS”, după cum nici spargerea monopolului Casei Naţionale de Pensii Publice nu reprezintă, sub nici o formă, pretexte sau premise pentru înlocuirea rolului statului român în gestionarea sistemului de protecţie socială din România”, a explicat Horaţiu Moldovan.
Pentru orice stat este dificil să se bazeze exclusiv pe un fond social minimal pentru a acoperi toate nevoile medicale ale populaţiei, spune acesta, dar tocmai aici este locul concurenţei reale: în zona asigurărilor complementare de sănătate, nu în zona fondului social de bază.
„Fondul social trebuie să rămână solidar şi universal, iar concurenţa poate apărea peste acest nivel, prin poliţe complementare, voluntare, servicii suplimentare şi pachete extinse. Propunerea de a introduce mai multe case de asigurări de sănătate, inclusiv private, pare atractivă la prima vedere. Se vorbeşte despre concurenţă, eficienţă şi libertatea pacientului de a alege. Dar experienţa altor ţări arată că, fără o reglementare extrem de strictă, astfel de sisteme pot duce la selecţia pacienţilor, la creşterea costurilor administrative şi la apariţia unei sănătăţi cu două viteze: una pentru cei cu bani şi una pentru restul populaţiei. Într-un sistem concurenţial, casele de asigurări vor avea un interes economic. Este firesc. Dar interesul economic înseamnă şi tentaţia de a atrage pacienţi tineri şi sănătoşi şi de a evita bolnavii cronici sau cazurile costisitoare. Dacă nu există mecanisme de compensare foarte bine puse la punct, riscăm ca cei mai vulnerabili pacienţi să fie împinşi într-un sistem public subfinanţat”, a adăugat preşedintele CNAS.
Acesta invocă o lipsă de autonomie reală a CNAS, în actualul sistem.
„În teorie, Casa Naţională este o instituţie autonomă. În practică, ea nu îşi poate face propria politică de contractare a serviciilor medicale în funcţie de nevoile reale ale pacienţilor, ci în funcţie de deciziile şi priorităţile Ministerului Sănătăţii. De multe ori, CNAS este obligată să plătească menţinerea artificială în viaţă a unor structuri spitaliceşti care nu sunt necesare sau solicitate de pacienţi, în loc să poată direcţiona fondurile către servicii medicale moderne, plată corectă în ambulatoriul de specialitate, prevenţie sau către spitale performante.Cu alte cuvinte, în sistemul actual nu contează întotdeauna ce doresc pacienţii, ci ce doreşte Ministerul Sănătăţii. Autonomia CNAS este, în mare parte, doar pe hârtie”, spune Moldovan.
Acesta este de părere că o reformă reală ar însemna ca CNAS să poată contracta liber serviciile medicale, în funcţie de nevoile pacienţilor, să poată redirecţiona fondurile către serviciile cele mai solicitate şi eficiente, să fie scoasă din coordonarea directă a Ministerului Sănătăţii şi să devină cu adevărat o instituţie autonomă.
În plus, el crede că în cadrul sistemului sanitar actual se pot face reforme concrete, precum digitalizarea completă a sistemului de sănătate, nu doar cel al CNAS, ci integrarea digitală a tuturor furnizorilor de servicii medicale din Romania, publici şi privaţi deopotrivă; achiziţii transparente de echipamente şi materiale sanitare; finanţare bazată pe performanţă, nu doar pe numărul de pacienţi; control real al fraudelor şi stoparea risipei; dezvoltarea asigurărilor complementare voluntare, care ar degreva pacienţii de cheltuieli semnificative.
„Pentru România, o astfel de direcţie ar fi mai realistă şi mai sigură decât „spargerea” fondului social la mai multe case de asigurări. Nu avem nevoie să fragmentăm solidaritatea, ci să o facem mai eficientă. Adevărata reformă nu este să înlocuim CNAS, ci să o facem cu adevărat autonomă, eficientă şi orientată către pacient, iar concurenţa să o încurajăm acolo unde nu pune în pericol accesul universal la servicii medicale. În acelaşi timp, trebuie să spunem clar unde sunt problemele reale. O parte importantă din banii CNAS ajung în spitale, iar acolo, de multe ori, vedem achiziţii de echipamente şi materiale sanitare la preţuri supraevaluate sau prost justificate. Aceasta nu este o problemă a modelului de asigurare, ci o problemă de management şi control în sistemul spitalicesc. O reformă reală ar însemna ca Ministerul Sănătăţii să stopeze acest flagel al achiziţiilor ineficiente şi netransparente”, a transmis şeful CNAS.
Editor : A.P.
