O jurnalistă ucraineană, locuitoare a Kievului, relatează într-un reportaj pentru Politico cum se desfășoară viața de zi cu zi în capitala Ucrainei, care traversează cea mai dificilă perioadă de la începutul invaziei rusești. Kievul are de înfruntat una din cele grele ierni din ultimii ani, cu geruri cumplite, sub bombele rușilor, care au paralizat sistemele de încălzire și electricitate ale orașului. Cu toate astea, oamenii găsesc clipe de „euforie” în mijlocul disperării, iar atitudinea lor arată că nu se vor lăsa înfrânți, spune jurnalista Veronika Melkozerova.
„Fără electricitate timp de 12 ore pe zi, frigiderul nu mai este de niciun folos. Dar temperatura pe balcon este stabilă la -10 grade Celsius, așa că îmi depozitez mâncarea acolo. Afară astăzi veți găsi supă de pui, salata mea de legume preferată și chiar tortul meu de ziua de naștere — toate rămânând proaspete în frigul usturător”, scrie Veronika Melkozerova, corespondenta Politico în capitala ucraineană, într-un material în care descrie viața într-un oraș tremurând, dar rezistent, aflat sub atacul rusesc neobosit.
Aceasta este cea mai recentă teroare pe care rușii au provocat-o Kievului – în timpul celei mai crude ierni de la începutul invaziei totale în februarie 2022, mai spune jurnalista.
„Ne-au distrus rețelele energetice și de încălzire centrală cu atacuri neobosite ale dronelor; gerul face apoi restul, îmbrăcând cablurile de alimentare și țevile de încălzire în gheață groasă care împiedică reparațiile.”
Uneori, temperatura scade la -20°C, iar gerul pătrunde în apartamente, cristalele de gheață acoperă ferestrele și se așază chiar și pe pereți. Cel mai recent atac al Rusiei a perturbat încălzirea a 5.600 de clădiri rezidențiale din Kiev, inclusiv cea în care locuiește jurnalista.
„Rutina mea zilnică include acum alternarea muncii cu mult mers pe jos de la etajul 14 al blocului meu, cărând litri de apă, cel mai important pentru bunica mea.
Bunica a împlinit 80 de ani anul trecut. Măcar apartamentul ei are o sobă pe gaz, ceea ce înseamnă că putem turna apă clocotită în sticle și i le putem lipi de corp. «De ce nu poate face nimeni nimic ca să-l oprească pe Putin?», înreabă ea, plângându-se că frigul îi roade fiecare os al corpului”, povestește Veronika.
Încercarea Kremlinului de a paraliza sistemul energetic al Ucrainei a fost declarată urgență națională, mai spune jurnalista, adăugând că mulți kieveni au fost forțați să se mute în alte orașe, în timp ce alții locuiesc practic în mall-uri sau corturi de urgență, unde pot lucra și își pot încărca telefoanele și laptopurile.
Ucrainenii se simt uitați
Jurnalista remarcă și că situația dificilă a Ucrainei nu mai este pe prima pagina a presei internaționale, toată atenția fiind concentrată acum pe o posibilă invazie americană a Groenlandei.
„Președintele nostru, Volodimir Zelenski, se plânge că acum trebuie să lupte cu înverșunare pentru a asigura livrările de rachete de apărare aeriană de la aliații din Europa și America. «În aceste vremuri în care se pierd atâtea vieți… încă trebuie să lupți pentru toate aceste rachete pentru diverse apărări aeriene. Le cerșești, le storci cu forța»”, a spus Zelenski potrivit jurnalistei.
Ea spune că reticența Occidentului de a oferi garanții de securitate îi face pe ucraineni să simtă că crimele Rusiei sunt normalizate.
„Privind spre Groenlanda, ne face doar să ne temem și mai tare. Mulți ucraineni nu mai cred că dreptul internațional poate face ceva pentru a ține în frâu superputerile lumii. Forța are dreptate, încă o dată.
Trăim ceea ce se întâmplă atunci când unei superputeri i se permite să ucidă după bunul plac. Scopul Rusiei este să ne înfrângă rezistența, mental și fizic. Armele concepute pentru a scufunda navele de război sunt întoarse împotriva centralelor noastre electrice, a clădirilor guvernamentale și a locuințelor.”
„Fă ceva cu Putin”
Veronika Melkozerova mai scrie că viața în întuneric și frig, sub bombele rușilor, te poate duce rapid la disperare.
„«Ce pot face să te înveselesc, mamă?», am întrebat-o printr-un mesaj WhatsApp târziu în noapte. «Fă ceva cu Putin», a răspuns ea sarcastic, adăugând că se poate descurca cu orice altceva. Asta înseamnă să se trezească și să muncească în fiecare zi, indiferent cât de frig sau mizerabil se simte.
Ori de câte ori muncitorii reușesc să restabilească rețeaua electrică după încă un atac, lumina aduce cu ea un scurt moment de euforie, apoi o listă imensă de lucruri de făcut. Ne încărcăm gadgeturile, umplem sticlele și gălețile cu apă, ne gătim mâncarea – și apoi o punem pe balcon”, scrie jurnalista.
Ea spune că se simte un sentiment autentic că oamenii vor continua să mențină țara în funcțiune „chiar dacă nu se întrevede niciun sfârșit pentru această teroare sub zero grade. Doar faceți-vă treaba, plătiți-vă chiria, plătiți-vă impozitele, mențineți țara pe linia de plutire. Aceasta este misiunea”.
„O mare parte din oraș funcționează indiferent de situație. Pot să-i obțin bunicii mele o programare de urgență la chirurgia stomatologică în aceeași zi. Recent, când am mers la Pilates de seară – pentru că ce altceva ai putea face pe întuneric și frig – am văzut o femeie care își făcea manichiura cu un aer sfidător, purtând haina și pălăria, la o manichiuristă care purta o lanternă prinsă la cap.
Curierii îmbrăcați în haine lungi încă livrează mâncare, dar înțelegerea este că nu vor urca mai sus de etajul cinci, așa că cei dintre noi care suntem la etajul 14 trebuie să coborâm să-i întâmpinăm.”
„Totul se reduce la rezistența oamenilor”
Jurnalista mai spune are acces la orice fel de mâncare – de la borșul ucrainean la sushi -, își poate încărca gadgeturile și poate găsi căldură și adăpost la un mall de la capătul străzii.
„Critic este că totul se reduce la rezistența oamenilor. În mijlocul disperării, îi vezi pe concetățenii tăi ucraineni – oameni etichetați drept slabi sau manageri proști – continuându-și îndatoririle și treburile la temperaturi în care hipotermia și degerăturile reprezintă un pericol real.”
Ea remarcă și unele fisuri, dar spune că Ucraina rezistă datorită unei „solidarități reale”.
„Guvernele central și locale au dat vina pe cei care nu au reușit să pregătească Kievul pentru această apocalipsă. Unele străzi sunt acoperite de gheață, serviciile municipale trebuind să lupte în același timp cu înghețul și consecințele bombardamentelor rusești.
Dar există o solidaritate reală, un sentiment că toți trebuie să ne ținem la treabă – la fel ca armata noastră, apărarea noastră aeriană, lucrătorii noștri din domeniul energiei și serviciile de salvare. Îmi este imposibil să nu-mi iubesc națiunea în timp ce îndură atacuri ucigașe nesfârșite din partea unei superputeri. Indiferent cât de mult încearcă rușii să ne facă viața insuportabilă, vom reuși”, spune jurnalista.
Editor : B.P.
