După ce miercuri, sute de oameni i-au adus un ultim omagiu lui Mircea Lucescu, fanii pot face acest lucru şi joi, la Arena Naţională, până la ora 20.00. Între timp, personalități din lumea sportului continuă să îi aducă omagii marelui antrenor. Printre ele s-a aflat și premierul Ilie Bolojan.
Mihai Covaliu: „Faptul că atâta lumea a venit să-i aducă un omagiu arată ce a însemnat Mircea Lucescu pentru România”
ACTUALIZARE 11:23 Preşedintele COSR, Mihai Covaliu, a fost prezent, joi, la Arena Naţională, pentru a-i aduce un ultim omagiu lui Mircea Lucescu, legendarul antrenor decedat la 80 de ani.
„Este un moment foarte trist. În care orice am spune este în zadar. Am pierdut un mare om, un mare antrenor, iar faptul că atâta lumea a venit să-i aducă un omagiu arată ce a însemnat Mircea Lucescu pentru România. Familia a pierdut un om drag, un om care i-a pus adeseori pe locul doi din dragostea pentru fotbal. A fost un tip corect, onest, profesionist, succesul nu l-a schimbat, nu i-a luat minţile. A fost un adevărat lider, oamenii îl urmau şi peste tot pe unde a trecut a făcut performanţă”, a declarat Mihai Covaliu la Digi24.
Silviu Lung: „Nea Mircea nu a primit nimic pe gratis. La nea Mircea nu a fost noroc, a fost multă muncă, devotament, pasiune”
ACTUALIZARE 11.03 Foste glorii ale fotbalului românesc au fost prezente pe stadion. Rodion Cămătaru, Silviu Lung, Gheorghiță Geolgău – toți au spus câte un cuvânt bun și frumos despre „nea Mircea”.
Rodion Cămătaru: „Am avut parte de multă simpatie din partea dlui Lucescu și cred că mi-am făcut datoria față de încerderea pe care mi-a acordat-o și pentru asta i-am rămas recunoscător tot timpul.”
Silviu Lung: „Îmi este foarte greu să vorbesc la trecut de nea Mircea. Pentru fotbalul românesc este o mare pierdere. Nea Mircea nu a primit nimic pe gratis. La nea Mircea nu a fost noroc, a fost multă muncă, devotament, pasiune, valori transmise și nouă.”
Gheorghiță Geolgău: „Mai puțin știu că în 81, în perioada în care făceam parte din echipa națională de tineret, nea Mircea fiind la Hunedoara în acea perioadă venea și îl ajuta pe nea Cornel Drăgușin și am rămas surprins. Aveam mulți colegi de la Hunedoara în echipa națională de tineret și am rămas surprins de calitate a antrenamentelor. Era cu totul și cu totul altceva decât lucrasem până la vârsta aia. Am avut șansa, dânsul știindu-mă de la tineret să fac parte din echipa pe care a construit-o începând cu Berna, dacă vă aduceți aminte, la 0-0 am fost rezervă. Eram tânăr, aveam 20 de ani și de asta am fost tare tare mândru pe parcurs, prin evoluția pe care am avut-o la Craiova a prins mai multă încredere în mine.”
Ilie Bolojan, omagiu pentru Mircea Lucescu
ACTUALIZARE: 10.22 „Sunt aici în semn de respect pentru munca și cariera de o viață a unui om cu o carieră prestigioasă. Dumnezeu să-l odihnească pe Mircea Lucescu”, a spus Ilie Bolojan, prezent pe Arena Națională.
Liţă Dumitru: „Am plâns în hohote, fără să-mi fie ruşine”
ACTUALIZARE 9.57 Fostul internaţional Liţă Dumitru i-a adus un omagiu emoţionant lui Mircea Lucescu, fost coleg de generaţie, spunând că nici acum nu-i vine să creadă că bunul său prieten nu mai este.
„La o zi după tine, Mircea…Nici acum nu-mi vine să cred! Parcă refuz să accept că nu mai eşti… că nu mai pot pune mâna pe telefon să te sun, să mai schimbăm o vorbă despre fotbal, despre viaţă, despre „ce mai facem noi”. Să îţi aud vocea : „Lită, ce mai faci?” A trecut doar o zi… N-am putut să mă adun. Am plâns în hohote, fără să-mi fie ruşine. Pentru că nu am pierdut doar un nume uriaş al fotbalului. Am pierdut un om drag. Am pierdut un prieten. Pentru lume ai fost Mircea Lucescu — unul dintre cei mai mari antrenori, un simbol, un om care a dus fotbalul românesc peste tot în lume. Pentru mine… ai fost Mircea. Omul cu care am împărţit generaţii, amintiri, gânduri, contraziceri şi momente care nu se văd în statistici, dar care rămân pentru totdeauna. Am vorbit cu tine acum o săptămână…cine s-ar fi gândit că aceea avea să fie ultima oară? Am vorbit despre meciuri, despre baraj, despre lucruri care pentru noi erau fireşti. Doamne, dacă ştiam că e ultima oară, nu închideam telefonul. Mai spuneam ceva. Orice. Sau poate nu spuneam nimic… doar te ascultam. Dar acum… a rămas doar liniştea. Imi vin în minte momentele noastre, discuţiile, felul în care vedeai fotbalul… mereu cu un pas înainte. Erai ambiţios, încăpăţânat în sensul bun, voiai mereu mai mult. Pentru tine nu exista „destul”. Tu nu ştiai să trăieşti altfel decât intens. Fotbalul nu era o meserie pentru tine. Era viaţa ta. Respiraţia ta. Şi poate că tocmai asta… te-a şi consumat. Mi-ai fost rival, mi-ai fost coleg, dar mai ales mi-ai fost prieten. Într-o lume în care puţini rămân aproape, tu ai rămas. E o ruptură pe care o simt adânc. Ca şi cum o parte din mine, din generaţia noastră, din tot ce am fost… a plecat odată cu tine. Drum lin, prieten drag! Să te ierte Dumnezeu şi să te odihnească în pace! Iar eu… eu rămân cu amintirile. Şi cu dorul care nu va trece niciodată!”, a scris Liţă Dumitru pe Facebook.
Rămas-bun
ȘTIREA INIȚIALĂ: La Arena Națională, sute de oameni au venit să-i aducă un ultim omagiu, un semn de recunoaștere pentru devotamentul și profesionalismul său. Sicriul va rămâne la stadion până în această seară, iar mâine întreaga țară îl va conduce pe Il Luce pe ultimul drum cu onoruri militare.
Cei care l-au cunoscut și apreciați pe Mircea Lucescu își pot lua și astăzi rămas bun la Arena Națională. Legendele sportului românesc și numeroși fani ai fotbalului au venit la tribuna oficială, unde este depus sicriul marelui antrenor.
Nu au lipsit personalităţi ale sportului: Gheorghe Hagi, Simona Halep, Elisabeta Lipă.
Simona Halep: „L-am admirat întotdeauna”
„Pentru noi toți a însemnat foarte mult, pentru sportul românesc a însemnat foarte mult. Ne-a învățat ce înseamnă să te dedici în totalitate sportului până în ultima clipă. L-am admirat întotdeauna și îmi pare tare rău pentru momentul acesta. Dumnezeu să-l odihnească și să aibă grijă de el acolo sus”.
Ionuț Lupescu: „ Generații întregi am am fost călăuziți de el”
„E un moment plin de amărăciune. Generații întregi am am fost călăuziți de el, nu numai ca fotbalist dar ca și caracter, ca oameni. Ne-a dat foarte multe exemple în viață cum să putem să răzbim și din păcate astăzi nu mai este printre noi și îmi pare foarte rău”
Ioan Andone: „Avea așa o o stare care se transmitea, că omul ăsta nu poate muri”.
„Din păcate eu cred că trebuia să trebuiască mai mult, dar și-a pus sufletul în slujba fotbalului. Uitați unde s-a ajuns. Din păcate, uite, îl conducem pe ultimul drum. Neașteptat. Anul trecut de ne-am întâlnit de multe ori. Am vorbit cu el din spital, mi-a zis că se externează. Avea așa o o stare care se transmitea, că omul ăsta nu poate muri”.
Elisabeta Lipă: „ Toate aceste ingrediente fac portretul campionului”
„Asta înseamnă pasiune, asta înseamnă să-ți sacrifici practic propria ta viață pentru ceea ce iubești cel mai mult. Dacă ne luăm așa puțin după performanța domnului Lucescu, vedem pasiune determinare, sacrificiu, dorință, caracter. Toate aceste ingrediente fac portretul campionului”.
Și astăzi, cei care l-au admirat pot să-i aducă un ultim omagiu aici, la Arena Națională. Programul de vizitare va începe la ora 10:00 și se va încheia la ora 20:00 de altfel, și ieri au venit mii de admiratori ai lui.
Vineri: Slujba de înmormântare şi înhumarea
Ultima zi a ceremoniilor va fi marcată de discreţie şi solemnitate, cu evenimente desfăşurate în două locaţii.
Biserica Sfântul Elefterie: Cortegiul funerar se va deplasa către lăcaşul de cult, unde slujba de înmormântare va începe la ora 10:00. Participarea la biserică este strict limitată la familie şi invitaţii apropiaţi.
Cimitirul Bellu: Ultima etapă a ceremoniei va avea loc începând cu ora 12:20.
Momentul înhumării va fi precedat de onoruri militare, recunoscând astfel meritele deosebite ale regretatului antrenor. Ora 13:10: Înhumarea propriu-zisă. Conform dorinţei familiei, accesul publicului larg va fi restricţionat în incinta cimitirului, zona fiind delimitată exclusiv pentru cercul restrâns de apropiaţi.
Logistică şi Măsuri de Securitate
Având în vedere amploarea evenimentului, securitatea şi ordinea publică vor fi asigurate permanent prin coordonarea strânsă între Jandarmeria Română şi Poliţia Capitalei.
Traseele rutiere au fost stabilite împreună cu Poliţia Rutieră pentru a minimiza blocajele pe durata deplasării cortegiului funerar între Arena Naţională, Biserica Sfântul Elefterie şi Cimitirul Bellu.
Publicul este rugat să respecte indicaţiile forţelor de ordine pentru a evita incidentele şi pentru a permite desfăşurarea ceremoniei în condiţii de maximă decenţă.
Printre cei mai titrați antrenori
Mircea Lucescu a fost printre cei mai titrați antrenorii din istoria fotbalului, cu 35 de trofee în vitrine. De-a lungul carierei sale de tehnician a antrenat echipa națională a României, echipa națională a Turciei a avut parte de triumf alături de nume mari – echipe precum Zenit, Șahtior Donețk, Dinamo Kiev, Galatasaray, Beșiktaș, Inter și nu numai. Mircea Lucescu a fost antrenorul care a adus fotbalul modern în România și a dus echipa națională la EURO 1984, iar în vara lui 2024 s-a întors la echipa națională după succesele sale internaționale.
Mircea Lucescu: „Tata s-a întors rănit de pe front, era analfabet, iar abecedarul l-au învățat împreună”
Povestea lui Mircea Lucescu a început într-o familie numeroasă, cu multe lipsuri. Curtea și strada i-au fost primul teren de joacă pe atunci o minge și o pereche de ghete era un lux. Tatăl s-a întors rănit de pe front, era analfabet, iar abecedarul l-au învățat împreună atunci când îl Mircea avea 5 ani. Înainte de jucătorul și antrenorul Mircea Lucescu a fost copilul Mircea, iar o parte din povestea a spus-o singură într-un interviu cu Mihai Morar.
„Eram într-o familie foarte, foarte săracă. Tata se întorsese de pe front, mi-a fost foarte greutata s-a întors rănit, era analfabet, iar apoi a început politica aia de alfabetizare. Eu aveam 5 ani și împreună cu el am am învățat literele și am învățat împreună abecedarul. Pe urmă el n-a făcut decât patru clase. Era foarte conștiincios cu ceea ce făcea. A fost grădinar, pe urmă infirmier”.
„Îmi aduc aminte de el când ne-a văzut pe noi că tot jucam acolo în curte – eram patru frați. Și a venit și el să dea în minge și săracul a vrut să dea cu ambele picioare și a căzut pe spate. Pe urmă am început să joc la Școala Sportivă 2 a venit o dată la un meci și pe urmă n-a mai lipsit de la nici unul. Fără să fie un pasionat, dar a stat în spatele meu și era atât de de mândru de faptul că lumea ma aplauda și mișcam bine. Au avut multă încredere în mine, doar eu din familia reuși să fac școală”.
Editor : Sebastian Eduard
