Extracție sau fără extracție în ortodonție? Ce aleg medicii și de ce

Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc în cabinet este: „O să fie nevoie să scot dinți pentru aparat?” Subiectul extracțiilor dentare în ortodonție este, de zeci de ani, unul controversat. Deși medicina a evoluat enorm, iar tehnologia ne oferă soluții din ce în ce mai conservatoare, extracția dinților permanenți rămâne uneori parte din planul de tratament.

Un studiu recent pe care l-am realizat împreună cu colegi din România și din străinătate a analizat exact acest lucru: cum decid ortodonții între tratamentele cu extracție și cele fără extracție și ce factori le influențează decizia.

De ce este controversată extracția în ortodonție?

Istoric, părintele ortodonției moderne, Edward Angle, era un susținător al tratamentelor fără extracție. Ulterior, alți specialiști au demonstrat că, în anumite cazuri, extracția premolarilor poate aduce stabilitate și armonie facială.

De-a lungul anilor, balanța a oscilat între cele două abordări.

Astăzi, însă, decizia nu mai este una ideologică, ci personalizată. Fiecare pacient are:

• o structură facială diferită,
• un tip specific de înghesuire dentară,
• particularități osoase,
• obiective estetice distincte.

Citește și: Cele mai comune cauze care duc la extracția dentară

Ce a analizat studiul?

Am realizat un chestionar internațional adresat exclusiv medicilor ortodonți. Au răspuns 204 specialiști, iar întrebările au vizat:

• frecvența extracțiilor,
• metodele preferate pentru a crea spațiu fără extracție,
• stabilitatea rezultatelor în timp,
• percepția asupra modificărilor estetice faciale,
• influența vârstei și genului medicului asupra deciziei terapeutice.

Rezultatele au fost extrem de interesante.

Ce aleg ortodonții?

Un prim rezultat important: 52,5% dintre ortodonții chestionați au declarat că nu evită extracțiile atunci când cazul clinic o impune

Cu alte cuvinte, extracția nu este o soluție abandonată, ci una utilizată atunci când este justificată.

Însă, în același timp, metodele fără extracție sunt tot mai frecvent utilizate.

Cea mai folosită alternativă la extracție

Cea mai utilizată metodă non-extracțională pentru a crea spațiu este reducerea interproximală (IPR) – cunoscută popular ca „șlefuirea dintre dinți”

Aproximativ 34% dintre ortodonți au declarat că aceasta este metoda lor principală pentru a câștiga spațiu pe arcadă

Mai mult, peste 70% dintre medici afirmă că folosesc IPR chiar și atunci când nu există o discrepanță de dimensiune între dinți (discrepanță Bolton)

Aceasta arată o tendință clară către tratamente mai conservatoare.

Este sigură „șlefuirea” dinților?

Un aspect important analizat în studiu a fost impactul IPR asupra sensibilității dentare și riscului de carie.

• 87,7% dintre medici au declarat că pacienții NU au raportat creșteri ale sensibilității după procedură
• 97% nu au observat creșterea activității carioase

Aceste date susțin ideea că, atunci când este realizată corect, reducerea interproximală este o tehnică sigură și minim invazivă.

Ce metode fără extracție mai sunt folosite?

Pe lângă IPR, ortodonții utilizează:

• distalizarea dinților posteriori (mutarea măselelor înapoi),
• expansiunea arcadelor,
• utilizarea mini-implanturilor pentru ancoraj,
• alignere transparente.

În ceea ce privește distalizarea, cea mai frecventă metodă utilizată este biomecanica asistată de mini-implanturi

Aceasta permite mișcări controlate, fără a afecta ceilalți dinți.

Stabilitatea în timp: extracție vs. non-extracție

Un mit frecvent este că tratamentele cu extracție sunt mai stabile pe termen lung.

Rezultatele studiului arată însă că lucrurile sunt mai nuanțate.

O parte importantă dintre medici nu au observat diferențe majore în stabilitate la 1 an post-tratament între cazurile cu extracție și cele fără extracție

În același timp, peste jumătate dintre ortodonți au observat tendința de redeschidere a spațiilor după extracții

Acest lucru subliniază un adevăr esențial:contenția este critică indiferent de tipul tratamentului.

Impactul asupra esteticii feței

Un subiect sensibil este efectul extracțiilor asupra profilului facial.

Conform studiului:

• 53,4% dintre medici au observat modificări estetice ale țesuturilor moi după tratamentele cu extracție
• în cazul tratamentelor fără extracție, majoritatea nu au remarcat modificări faciale semnificative

Acest rezultat reflectă preocuparea modernă pentru estetica facială, nu doar pentru alinierea dinților.

Contează experiența medicului?

Da.

Studiul a arătat o asociere statistică între vârsta clinicianului și alegerea premolarului extras

Pe măsură ce crește experiența, crește și tendința de a opta pentru extracția premolarului doi în anumite situații.

De asemenea, s-a observat că medicii femei au o probabilitate mai mare de a încerca să evite extracțiile comparativ cu medicii bărbați

Aceste diferențe nu indică o abordare „corectă” sau „greșită”, ci arată că decizia terapeutică este influențată și de filozofia clinică personală.

Ce înseamnă toate acestea pentru pacienți?

Dacă vi se recomandă extracția unui dinte în cadrul tratamentului ortodontic, este important să știți:

✔ Extracția NU este o soluție învechită.
✔ Este indicată doar atunci când aduce beneficii funcționale și estetice reale.
✔ Există alternative moderne, dar nu toate cazurile pot fi rezolvate fără extracție.
✔ Decizia este personalizată.

Ortodonția modernă nu înseamnă „cu extracție” sau „fără extracție”, ci tratament adaptat individual.

Studiul arată clar că extracția dentară rămâne o soluție validă în ortodonție, dar metodele non-extracționale, în special reducerea interproximală (IPR), sunt tot mai frecvent utilizate

Tehnologia modernă oferă multiple opțiuni pentru a crea spațiu, iar alegerea finală trebuie să țină cont de:

• structura facială,
• severitatea înghesuirii,
• stabilitatea pe termen lung,
• impactul estetic.

În final, cel mai important nu este dacă se extrage sau nu un dinte, ci dacă planul de tratament este corect indicat, bine executat și atent monitorizat.

Ortodonția înseamnă echilibru între funcție, estetică și stabilitate – iar fiecare caz este unic.

Textul este o adaptare a unui articol publicat inițial pe platforma ștințiifică Current Health Sciences Journal, Vol. 50, No. 1, 2024 numărul din Ianuarie – Martie.

Foto: shutterstock