În timpul zborului lor în jurul Lunii, astronauţii misiunii NASA Artemis 2 au fost martori ai căderii unor meteoriţi pe suprafaţa selenară, un spectacol rar care a stârnit curiozitatea oamenilor de ştiinţă.
„Acestea au fost, fără îndoială, flash-uri de impact pe Lună. Şi Jeremy (Hansen) tocmai a văzut încă unul”, a descris comandantul Reid Wiseman luni în timpul survolului lunar, primul realizat de oameni în peste o jumătate de secol.
„Uimitor”, a răspuns Kelsey Young, coordonatorul ştiinţific al misiunii. „Nu mă aşteptam ca echipajul să vadă aşa ceva în această misiune, aşa că probabil aţi văzut surpriza şi şocul de pe faţa mea”, a mărturisit ea a doua zi la o conferinţă de presă, potrivit Agerpres.
La centrul NASA din Houston, descrierea în direct a acestor flash-uri de lumină cauzate de impacturi a fost întâmpinată cu urale din partea oamenilor de ştiinţă, a povestit ea.
Acest fenomen fusese într-adevăr „rareori observat”, a declarat luni pentru AFP Jenni Gibbons, astronaută de rezervă pentru misiunea Artemis 2. „Faptul că au văzut patru sau cinci (astfel de flash-uri) este pur şi simplu remarcabil”, a subliniat ea.
Confruntaţi cu interesul generat de aceste observaţii, echipele NASA i-au întrebat din nou pe astronauţi marţi despre ceea ce au văzut. „Au fost flash-uri scurte sau prelungite? Aţi observat o culoare?”, i-a întrebat Kelsey Young.
„A fost un punct mic de lumină”, a răspuns canadianul Jeremy Hansen, înainte de a adăuga: „Bănuiesc că au fost mult mai multe”.
„Aş spune că au durat o milisecundă, ca viteza cu care se poate deschide şi închide obturatorul unui aparat foto”, a descris Reid Wiseman, menţionând coloritul ce a variat de la „alb la alb-albăstrui”.
„Pentru mine, nu exista nicio îndoială că vedeam (un impact) şi l-am văzut cu toţii”, a insistat el.
Conform NASA, echipajul a raportat un total de şase impacturi de meteoriţi.
Echipele de la sol încearcă acum să coreleze aceste observaţii cu datele de la un satelit care orbitează Luna, conform lui Young, care a adăugat că majoritatea acestor observaţii au avut loc în timpul eclipsei solare la care a fost martor echipajul.
„Sunt personal surprins că au văzut atât de multe”, a declarat pentru AFP Bruce Betts, cercetător şef la Planetary Society. Dar „este foarte interesant”, a adăugat el, deoarece aceste descrieri ale impacturilor luminoase ne-ar putea permite să ne facem o idee mai bună despre „frecvenţa acestor impacturi”, a explicat el.
Şi, de asemenea, să ne facem o idee despre dimensiunea lor, a mai adăugat el. „Pentru ca ceva de genul acesta să producă un flash vizibil astronauţilor aflaţi la 6.000 de kilometri distanţă, cu siguranţă nu este un fir de praf, dar nici nu este o rocă mare”.
Prin urmare, aceste observaţii ridică numeroase întrebări şi ilustrează necesitatea unei „monitorizări mai atente în viitor” şi mai ales „înainte de înfiinţarea unei baze lunare”, a declarat pentru AFP Peter Schultz, profesor emerit de geologie planetară la Universitatea Brown.
Întrucât Statele Unite, prin programul lor Artemis, îşi propun să stabilească o prezenţă umană durabilă pe Lună în următorii ani prin construirea unei baze terestre, problema meteoriţilor va apărea inevitabil.
În timp ce pe Pământ, atmosfera face ca obiectele mici să ardă înainte de a ajunge la sol, acest lucru nu este valabil şi pe Lună, notează Bruce Betts. Pe Lună, ca şi în alte părţi ale spaţiului, problema meteoriţilor este, prin urmare, o preocupare reală şi va constitui o provocare care trebuie abordată.
Editor : M.B.
