Bolile ficatului pot evolua mult timp fără simptome evidente, iar descoperirea lor este adesea întâmplătoare, la analize uzuale sau la ecografie. Tocmai această discreție face importantă înțelegerea factorilor de risc și a pașilor corecți de evaluare. Despre ficatul gras, una dintre principalele afecțiuni legate direct de stilul modern de viață, aflăm mai mult de la Dr. Ilker Ablalim, medic specialist gastroenterologie.
Ficatul gras apare prin acumularea excesivă de grăsime în celulele hepatice, frecvent asociată cu excesul ponderal, rezistența la insulină, diabetul zaharat de tip 2 și dislipidemia. În multe cazuri, ficatul gras nu produce simptome, dar poate fi însoțit de oboseală sau disconfort vag în partea dreaptă a abdomenului. Diagnosticul de ficat gras este sugerat de ecografie și susținut de contextul metabolic, iar analizele de sânge pot arăta uneori creșteri ușoare ale transaminazelor. Managementul se bazează în primul rând pe scădere ponderală, alimentație echilibrată, activitate fizică și controlul factorilor de risc.
Steatohepatita reprezintă o formă mai agresivă de boală, în care acumularea de grăsime este însoțită de inflamație hepatică și poate progresa către fibroză, ciroză și, rar, carcinom hepatocelular. Diferența dintre ficatul gras și steatohepatită nu poate fi stabilită doar prin simptome, iar uneori sunt necesare investigații suplimentare pentru evaluarea fibrozei și a riscului de progresie a bolii. În steatohepatită, controlul greutății și al metabolismului rămâne esențial, dar monitorizarea medicală este mai atentă.
Articol susținut de SANADOR, mai multe detalii pe www.sanador.ro
Editor : A.D.V.
