Locul de desfășurare este pregătit, gardienii sunt la posturi, iar bordura de-a lungul drumului de acces a fost proaspăt vopsită în galben și negru. Islamabadul așteaptă. În calitate de gazde ale unor discuții cruciale între SUA și Iran, oficialii guvernului pakistanez se arată optimiști, subliniind că, spre deosebire de mulți alții, se bucură de încrederea ambelor părți, notează BBC.
Și șeful delegației americane, vicepreședintele JD Vance, se arată optimist.
„Dacă iranienii sunt dispuși să negocieze cu bună-credință”, a declarat el înainte de a pleca din Statele Unite, „suntem cu siguranță dispuși să le întindem o mână de ajutor”.
Dar a existat și un avertisment: „Dacă vor încerca să se joace cu noi, vor descoperi că echipa de negociere nu este chiar atât de receptivă”.
Se poate spune fără îndoială că urmează o mulțime de obstacole.
Liban
Campania continuă a Israelului împotriva aliatului libanez al Iranului, gruparea armată Hezbollah, amenință să compromită negocierile înainte ca acestea să fi început măcar.
„Continuarea acestor acțiuni va face ca negocierile să-și piardă sensul”, a scris președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, pe X. „Degetele noastre rămân pe trăgaci. Iranul nu-și va abandona niciodată surorile și frații libanezi.”
Prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a susținut că „nu există încetare a focului” în ceea ce privește Hezbollah, însă avertismentele repetate ale Israelului adresate locuitorilor din suburbiile sudice ale Beirutului, îndemnându-i să se evacueze, nu au dus încă la nicio acțiune concretă.
Donald Trump a declarat că acțiunile Israelului în Liban vor fi acum „puțin mai discrete”, iar Departamentul de Stat al SUA a anunțat că săptămâna viitoare vor avea loc la Washington discuții directe între Israel și Liban.
Rămâne de văzut dacă vor fi suficient de discrete pentru a satisface Iranul.
Strâmtoarea Ormuz
O altă problemă care ar putea bloca negocierile încă de la început este strâmtoarea Ormuz, o rută crucială pentru transportul petrolului. Donald Trump a afirmat că Iranul „se descurcă foarte prost” în ceea ce privește permisiunea acordată navelor de a traversa calea navigabilă, în ciuda faptului că inițial a promis că o va face.
„Nu acesta este acordul pe care l-am încheiat!”, a declarat el într-o postare pe Truth Social, acuzând Iranul că este „lipsit de onoare”.
Foarte puține nave trec prin strâmtoare, sute de nave și aproximativ 20.000 de marinari fiind încă blocați în interiorul Golfului.
După ce a reușit să-și impună controlul asupra acestei căi navigabile vitale, Iranul pare hotărât să-și oficializeze această poziție, numind-o „apă teritorială iraniană” și vorbind despre un nou set de reguli care să reglementeze ce poate și ce nu poate trece prin ea.
Joi, a anunțat crearea unor noi rute de tranzit, la nord de cele două canale de separare a traficului existente. Într-o declarație care a exploatat în mod conștient temerile existente în rândul companiilor de transport maritim, a afirmat că noile rute sunt necesare „pentru a evita prezența diverselor tipuri de mine marine în zona principală de trafic”.
Pe fondul informațiilor potrivit cărora unele dintre navele care au reușit să treacă în ultimele săptămâni au plătit o taxă de 2 milioane de dolari, Trump a avertizat că Iranul „ar fi bine să nu perceapă taxe de la petroliere”.
Programul nuclear
Probabil cel mai mare și, cu siguranță, cel mai vechi motiv de dispută este problema nucleară. Cel de-al 47-lea președinte al SUA a declarat că lansează Operațiunea Epic Fury, în parte, pentru a se asigura că Iranul „nu va putea avea niciodată o armă nucleară”.
Iranul susține că nu a încercat niciodată să construiască o bombă – o afirmație privită cu un scepticism enorm de majoritatea guvernelor occidentale – dar insistă că, în calitate de semnatar al Tratatului de neproliferare nucleară, are dreptul să îmbogățească uraniu în scopuri civile.
Propunerea în 10 puncte a Iranului, pe care Trump a descris-o drept „o bază viabilă pentru negocieri”, include cererea de recunoaștere internațională a drepturilor sale de îmbogățire a uraniului.
Se pare că propriul plan în 15 puncte al liderului de la Casa Albă cere ca Iranul să „înceteze orice activitate de îmbogățire a uraniului pe teritoriul iranian”. Însă, întrebat despre acest lucru la începutul acestei săptămâni, secretarul apărării Pete Hegseth s-a limitat să spună că Iranul „nu va avea niciodată o armă nucleară sau capacitatea de a obține una”.
A fost nevoie de ani de zile pentru ca negociatorii internaționali să ajungă la Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) din 2015, care a abordat această problemă spinoasă în detaliu.
Sunt cele două părți pregătite să discute un nou acord?
Aliații regionali ai Iranului
Rețeaua de aliați și reprezentanți regionali ai Iranului – Hezbollah în Liban, rebelii Houthi în Yemen, Hamas în Gaza și o serie de miliții din Irak – a conferit Teheranului o influență regională, permițând Iranului să pună în practică ceea ce se numește adesea „apărare preventivă” în conflictele sale de lungă durată cu Israelul și Statele Unite.
De la începutul războiului din Gaza, în octombrie 2023, rețeaua pe care Iranul o numește „Axa Rezistenței” a fost supusă unor atacuri constante. O parte a acesteia, regimul fostului dictator sirian Bashar al-Assad, nu mai există.
Însă Israelul consideră că ceea ce numește „Axa Răului” reprezintă o amenințare existențială, care trebuie eradicată complet.
Într-un moment în care economia iraniană se clatină, mulți iranieni și-ar dori, de asemenea, ca guvernul lor să cheltuiască mai puțin pe aventuri externe și mai mult pe îmbunătățirea condițiilor lor de viață. Însă nu există încă semne că Iranul ar fi gata să renunțe la aliații săi.
Sancțiunile
Regimul islamic se confruntă de zeci de ani cu sancțiuni internaționale devastatoare. Acesta solicită ridicarea tuturor sancțiunilor impuse de SUA și la nivel internațional ca parte a oricărui acord.
Vineri, președintele parlamentului iranian Mohammad Bagher Qalibaf a declarat că, înainte de începerea negocierilor, trebuie deblocate active iraniene înghețate în valoare de aproximativ 120 de miliarde de dolari.
Aceasta, a spus el, era una dintre cele două măsuri convenite anterior (cealaltă fiind încetarea focului în Liban).
Însă declarația din 7 aprilie a prim-ministrului pakistanez Shehbaz Sharif, prin care se anunța încetarea focului pe o perioadă de două săptămâni, nu menționa nimic despre deblocarea fondurilor înghețate. Nu este clar la ce acord se referea Qalibaf.
Pare extrem de improbabil ca administrația Trump să fie dispusă să facă o concesie atât de substanțială doar pentru a da startul negocierilor.
Citește și:
Editor : A.M.G.
