Un tribunal rus a declarat Pussy Riot organizație extremistă. Ce înseamnă asta în practică? În primul rând, înseamnă că dacă scrii cuvântul „Riot” lângă cuvântul „Pussy” în Rusia, poți fi condamnat la până la cinci ani de închisoare pentru „justificarea extremismului”, scrie Maria Aliohina, activistă politică rusă și membră a grupului de artă performativă Pussy Riot, în debutul unei opinii publicate în The Moscow Times.
Prezentăm în continuare textul publicat de activista rusă:
„Același lucru se aplică și dacă apreciezi sau distribui aceste cuvinte (Pussy Riot, n.r.) pe rețelele de socializare.
Sau, dacă tai găuri pentru ochi și gură într-o căciulă obișnuită tricotată, aceasta poate fi considerată acum o cagulă extremistă. Aceeași pedeapsă.
În timp ce scriam acest articol, mi-am dat seama că polițiștii poartă căciuli cu decupaje pentru ochi și gură. Sigur, nu sunt colorate, dar de ce negrul este mai rău decât orice altă culoare?
Poți face aproape orice știre amuzantă subliniind aceste inconsecvențe. Aproape.
Dar acum învăț din nou să râd.
Ca membră a Pussy Riot, am trecut prin multe. Am petrecut doi ani într-o colonie penală din Ural – un gulag modern. Am fost bătută cu biciul, mi-a fost spart capul și mi s-a interzis să părăsesc țara. Am petrecut nopți întregi reținută în secții de poliție. Eram urmărită și ascultată în mod regulat. Am îndurat un an și jumătate de arest la domiciliu și șase perioade de câte 15 zile în centre speciale de detenție. Am fost amenințată că îmi va fi luat copilul, că acesta va fi închis. Nu e un CV rău pentru noua mea carte.
Și totuși, nu am vrut să plec. Nu am vrut cu disperare. A părăsi Rusia însemna să-mi smulg inima. Dacă nu ar fi fost cei dragi, nu m-aș fi urcat niciodată în mașina aceea care pur și simplu a pornit spre vest, cu un monitor electronic la gleznă și fără pașaport.
Trăiesc de trei ani și jumătate fără o casă, mutându-mă între sute de hoteluri și zeci de apartamente.
Există câteva milioane de oameni în această situație – oameni lipsiți de o casă și, în esență, de o țară. Și fiecare dintre noi are propria poveste despre cum a devenit „extremist” sau „terorist”. O poveste despre momentul în care a devenit imposibil să mai rămânem tăcuți.
Fiecare dintre noi – sau aproape fiecare dintre noi – are rude rămase în țară: ostatici. Părinți în vârstă care nu vor să plece sau frați și surori care au decis că pământul de sub picioarele lor este mai valoros decât strigarea adevărului despre crimele lui Putin, ale armatei și ale propagandiștilor regimului.
Dosarele penale deschise în Rusia înseamnă un singur lucru: drumul înapoi este doar un drum spre închisoare. O altă membră a Pussy Riot, Taso, a declarat recent că se gândește din ce în ce mai mult la semnificația cuvântului «niciodată». Este înfricoșător să te gândești la asta, nu-i așa? Perspectiva de a «nu te mai întoarce niciodată acasă».
În vara aceasta, în iulie, tatăl meu a murit. S-a întâmplat la o lună și jumătate după o percheziție legată de ultimul nostru dosar penal, pentru răspândirea de «știri false despre armata rusă». Dosarul a fost deschis în legătură cu videoclipul antirăzboi din 2022 «Mama, nu te uita la televizor» și cu performance-ul antirăzboi din 2024 «Tu sponsorizezi războiul» de la muzeul Pinakothek din Germania. Cinci membre ale Pussy Riot – Olga Borisova, Taso Pletner, Alina Petrova, Diana Burkot și eu – am primit pedepse cu închisoarea în contumacie, cuprinse între opt și 13 ani.
Ultima mea conversație cu tatăl meu a fost foarte scurtă. Întârziasem la concertul nostru. El mi-a spus: «Am înțeles imediat de ce au venit. Am înțeles imediat că erai tu, Mașa. Bravo — ai reușit să ajungi la ei chiar și de acolo».
Nu m-am gândit niciodată că voi urmări o înmormântare prin video pe Telegram sau că voi participa la o slujbă de comemorare pe Zoom. Dar am făcut-o.
Asta înseamnă cuvântul «niciodată»?
În timp ce Kremlinul terorizează ucrainenii, toți activiștii pentru drepturile omului, figurile opoziției și chiar mișcarea LGBT sunt considerați extremiști în Rusia. Feminismul este următorul pe listă.
Participarea la proteste împotriva războiului este o infracțiune penală.
Solicitarea de sancțiuni împotriva Rusiei este o infracțiune penală.
Răspândirea de informații care diferă de opinia Kremlinului este o infracțiune penală.
Un alt membru al Pussy Riot, Sașa Sofeev, a spus: «Teroriștii ne numesc extremiști. Nu este absurd?» Dar toată această poveste cu declararea opoziției ca «extremiști» a apărut dintr-un singur motiv: nu am tăcut. Și nu intenționăm să tăcem.
Nimeni nu ne-a învățat la școală ce să facem dacă armata țării tale atacă o țară vecină, o țară pe care o iubești și tu. Organizăm concerte în sprijinul Ucrainei. Ucraina trebuie să poată trăi, nu să devină parte a gulagului lui Putin.
Mi-ar plăcea foarte mult ca lumea occidentală, care înclină spre extrema dreaptă, să înțeleagă că acesta nu este un conflict local în Europa de Est. Este un război hibrid. Poate că vă place sau nu Ucraina. Dar dacă Putin nu agreează ceva la ea astăzi și voi permiteți ca țara să fie cucerită, mâine s-ar putea să nu-i placă ceva la voi și la casa voastră.
Am scris asta în ajunul Crăciunului catolic (24 decembrie. Biserica Ortodoxă Rusă celebrează Crăciunul pe 7 ianuarie, n.r.). Propagandiștii ruși cer să fiți bombardați în fiecare zi, cu arme convenționale și nucleare. Ironia este că, chiar și într-o lume globalizată, cu internet și avioane, nu auziți asta. Toată lumea vrea să trăiască, așa că adesea se prefac că totul este în regulă, că războiul nu va ajunge la ei acasă”.
Notă: „Riot” înseamnă „revoltă” în limba engleză. „Pussy” se poate traduce prin „pisicuță”, dar în limbaj colocvial, în limba engleză, se folosește cu referire la organul genital feminin.
Editor : B.E.
