Campioana en-titre a învins UTA, 1-0 pe Arena Națională, într-un meci în care ideile noului A1 au început să se vadă.
Ce înseamnă, de fapt, „revoluția” lui Rădoi? 5 idei despre jocul FCSB-ului după victoria cu UTA
Dezamăgitori contra lui Metaloglobus, roș-albaștrii au pus lucrurile în ordine în play-out-ul Superligii odată cu succesul contra „Bătrânei Doamne”. O partidă începută cu o mare ocazie a oaspeților anulată de intervenția de manual a puștiului Popa și continuată în registrul dorit de Mirel Rădoi.
- Ce lasă în spate succesul adus de David Miculescu?
1. Avantajul sistemului cu două vârfuri. Actul întâi al „revoluției” lui Rădoi a fost trecerea la un sistem 4-1-2-1-2, cu Bîrligea și Miculescu în avanposturi, iar partida de vineri seara a demonstrat că alegerea se poate dovedi una corectă. De ce? În locul unui joc plictisitor, centrat pe incursiunile mijlocașilor laterali, FCSB a trecut la un joc direct, perpendicular pe fundașii centrali adverși, și tocmai de aici a câștigat meciul. A marcat un singur gol – Miculescu din assistul lui Darius Olaru – o reușită venită tocmai pentru că roș-albaștrii au pistonat în permanență axul adversarului până când oportunitatea a apărut. A fost nevoie de o ieșire din dispozitiv a lui Poulolo, iar fostul atacant de la UTA a profitat fără un efort prea mare.
2. Fundașii laterali, mai influenți. FCSB versiunea Rădoi propune șase fotbaliști de zonă centrală de la mijloc în sus, iar schimbarea tactică face ca Joao Paolo și Valentin Crețu să aibă roluri din ce în ce mai importante pe faza ofensivă. Detaliu care a fost foarte ușor de observat în prima repriză, când Crețu a centrat aproape obsesiv din flancul drept, iar Joao Paolo a fost și el foarte afectiv în partea stângă. La final, statistica a numărat 104 atingeri de balon în dreptul lui Paulo, cele mai multe din echipă, și 79 în cel al lui Crețu.
Ce înseamnă, de fapt, „revoluția” lui Rădoi?
3. A dispărut dependența de Tănase. Cu Lixandru rămas punct fix în fața celor doi fundași centrali, rolul lui Florin Tănase s-a schimbat și el. „Tase” nu mai are pe umeri povara de a filtra fiecare balon la mijlocul terenului, împarte acest rol cu Juri Cisotti și nu mai e nevoit să depună un efort fizic considerabil pe fază defensivă. Pe cale de consecință, jocul devine mai aerisit, ideile ofensive apar din mai multe zone ofensive ale terenului, iar liderul de la mijlocul terenului poate apărea mai des în zona de finalizare.
4. Tot Olaru rămâne omul-cheie. Dacă Tănase și Cisotti au trecut prin schimbări ale pozițiilor din teren, Darius Olaru e omul care trebuie să facă și să desfacă în ultima treime. El a încercat cele mai multe conexiune cu Bîrligea și Miculescu în prima parte, iar în partea a doua a oferit pasa de gol la reușita lui Miculescu și a mai avut o ocazie bună, un șut cu dreptul din interiorul careului deviat în ultima clipă. Rămâne factorul destabilizant din ofensivă, omul de care depinde calitatea ultimului serviciu pentru cei doi atacanți.
5. Apărarea arată mai bine. Cum mingea stă mai mult în posesia FCSB-ului față de ultima perioadă a cuplului Charalambous-Pintilii, adversarul are mai puține șanse de a crea pericol la poarta lui Popa, lucru evidențiat și în partida cu UTA Arad. În afara unei ocazii mari ratate de Coman în primele minute, la care puștiul din poarta campioanei a intervenit exemplar, arădenii au dus spre zero momentele de pericol, lucru care s-a întâmplat și în partida cu Metaloglobus. Duarte pare că a terminat perioada de adaptare, Dawa arată și el din ce în ce mai bine, totul datorită calității individuale, dar și ca urmare a protecției sporite de care au parte.
