Statul român are o mulțime de companii fantomă, însă nimeni nu le știe cu exactitate numărul. Se estimează că ar fi peste 185. Nu au niciun fel de activitate, nu au angajați, iar sediile sunt fictive. Adevărate cadavre administrative. Una dintre ele se numește Societatea de Strategie pentru Piața de Gros. Oficial ar trebui să se ocupe cu „studierea pieței și sondarea opiniei publice”. În realitate, de zeci de ani este ținută artificial „în viață”, existând doar pe hârtie. Acestor companii li se adaugă multe altele aflate în faliment, pe care, de ani de zile, statul nu reușește sau nu vrea să le închidă. Urmăriți un nou episod al campaniei Statul la Stat.
Oana Gheorghiu a preluat funcția de vicepremier având ca obiectiv reformarea companiilor de stat. După nouă luni de zile, concluzia este dezarmantă: statul român nici măcar nu are habar câte companii deține în total.
„În momentul ăsta pentru mine foarte clar nu este. A existat un raport al Cancelariei (prim-ministrului, n.r.) în care se vorbea de peste 1.700 de companii… mai avem și rapoartele de la AMEPIP, dar acolo AMEPIP face monitorizare doar pe companiile pe care le monitorizează și nu toate companiile de stat sunt monitorizate din perspectiva guvernanței, unele sunt exceptate”, spune Oana Gheorghiu, vicepremier interimar.
Societatea de Strategie pentru Piața de Gros este o companie de stat, cu nume pompos, care funcționează în coordonarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS). Are ca obiect de activitatea „studierea pieței și sondarea opiniei publice.” La adresa oficială găsim mai multe hale și o clădire de birouri abandonată.
Toma Petcu, reporter Digi24: „Bună ziua, e cineva? Piața de Gros București, etajul 1, director general, director executiv. Noi căutăm biroul numărul 3 la etajul 1… Secretariatul… e încuiat.”
Toate clădirile aparțin acum unei firme private. În jur este forfotă mare. Mașinile încarcă și descarcă marfă. Nimeni nu a auzit de această companie a statului.
– Dar ce firmă căutați, anume?
– Asta, așa se numește, Societatea de Strategie pentru Piața de Gros, este o companie de stat, ați auzit de ea?
– Nu, nu știu.
– Știți, de societatea asta, este o companie de stat.
– Nu cred, nu, nu cred.
– Este că sunt pe siteul lor.
– Societatea de Strategie Piața de Gros?
– Da, e companie de stat.
– Nu mai este demult, nu e.
– Nu există?
– Nu, a fost cred că până prin 2000.
Nu știe nimeni pentru că societatea nu există decât în acte. Nu are niciun fel de activitate, nu are angajați, iar sediul este fictiv. La numărul de contact de pe site, ne răspunde un domn care se recomandă a fi unul dintre administratori.
– Nu mai aveți sediu aici?
– Nu, nu, nu avem sediu, nu avem bunuri, nu avem nimic cum s-ar zice sau, mă rog, societatea nu are, spune Marian Drugă, administratorul Societății de Strategie pentru Piața de Gros.
– Păi, dar oficial pe site aveți sediu.
– Păi, pe site, oficial orice societate trebuie să aibă un sediu ca să poată să fie…
– Ah, măcar în acte să fie.
– Da. să fie în acte, și atunci știți cum, găsești pe cineva, faci un contract de comodat pe o cămăruță și… ca să te înscri la oficiul registrului că dacă nu îți vin tot felul controale, amenzi, n-ai aia, n-ai aia, n-ai aia.”
Statul român are multe astfel de societăți fantomă, însă nimeni nu le știe cu exactitate numărul. Nu produc nimic, nu au angajați și nu au sedii. Adevărate cadavre administrative.
„Sunt foarte multe. Un număr exact nu vă pot spune pentru că nimeni până la acest moment nu a reușit să clarifice această situație… Este multă incompetență și multă lipsă de preocupare. Să ai clădiri, să ai terenuri și să nu știi despre ele mare lucru, să nu le valorifici într-o formă sau alta este ceva aprope de neînțeles pentru mine”, mai spune Oana Gheorghiu.
În plus, lichidarea multor companii de stat intrate în faliment este tărăgănată ani și chiar zeci de ani. Haosul birocratic, activele vechi pe care nu mai vrea nimeni să le cumpere, termenele de judecată prea lungi sunt doar câteva dintre cauze.
Societatea Feroviară de Turism este o companie de stat care a intrat în insolvență în anul 2013, iar în 2018 a dat faliment. Oficial, are sediul într-un cămin privat. Supărat, un domn începe să ne filmeze.
– Nu avem treabă cu clădirea dumneavoastră.
– Am înțels, ok. Că filmează domnul, dar normal trebuie să ai o autorizație ca să filmezi un cămin, da, că este privat.
– Eu vă înțeleg, dar eu sunt pe spațiul public și…
– Domnul nu are voie să filmeze că este privat.
– Domnul are voie să filmeze orice de pe spațiul public. Eu căutam altrceva, o societate care are adresa în căminul dumneavoastră.
– Am înțeles.
– Există această societate aici.
– Eu nu știu așa ceva, habar nu am. Aici nu avem așa ceva.
Gabriel Iorgulescu este lichidatorul judiciar al acestei companii de stat. Spune că din cauza unui pod de cale ferată dezafectat și a câtorva cantoane CFR degradate pe care nu vrea nimeni să le cumpere, finalizarea dosarului se tot amână. Cauzele întârzierilor sunt însă mult mai multe.
„Concomitent cu aceste valorificări mai sunt și dosarele conexe, avem întoarcerea unor executări care s-au prelungit pe mai mulți ani și acum în continuare acele dosare sunt pe rol… Și mai sunt dosarele penale și da, sunt în această societate dosare penale pe rol care trebuie soluționate și în felul acesta suntem ținuți de procedură și nu o putem închide,” spune Gabriel Iorgulescu, lichidator judiciar.
Așa că, deși a intrat în insolvență în urmă cu 13 de ani, nu există un orizont de timp până la care Societatea Feroviară de Turism va fi lichidată. În acest moment nimeni nu știe câte companii inactive, adică fără niciun fel de activitate sau în faliment, deține statul român. Nu sunt centralizate nicăieri. Inițial s-a avansat cifra de 185, însă este doar o estimare.
„Cifra asta a fost o concluzie pe care am tras-o după o situație prezentată de Ministerul de Finanțe din care reiese că peste 185 de companii, dacă îmi aduc aminte cifra exactă, nu depuseseră situațiile financiare, asta însemnând fie că erau în faliment, fie că nu mai aveau niciun fel de activitate, nu mai aveau niciun angajat care să facă lucrul ăsta”. spune Oana Gheorghiu.
La nivel național, sistemul politic a creat cu bună știință un păienjeniș de companii, care nu produc nimic, dar sunt ținute în viață pentru a unge buzunarele clientelei de partid.