Planete din categoria „Jupiter fierbinte” – gigante gazoase cu temperaturi de aproximativ 2.000 de grade Celsius – au câmpuri magnetice comparabile cu cele ale planetelor mult mai reci din Sistemul Solar, au descoperit oamenii de știință, care întrevăd noi perspective pentru cercetarea exoplanetelor.
„Este pentru prima dată când putem compara mediile magnetice ale altor lumi, o etapă-cheie pentru a înţelege, pe termen lung, care planete pot rămâne locuibile, îşi pot păstra apa şi poate chiar, într-o bună zi, pot găzdui viaţa”, a explicat Julia Seidel, astronom la Laboratorul Lagrange al Observatorului de pe Coasta de Azur, într-un comunicat de presă publicat de Observatorul European Austral (ESO), potrivit AFP, preluată de Agerpres.
Prin devierea particulelor încărcate electric care bombardează atmosfera, câmpul magnetic joacă „un rol foarte complex în reţinerea atmosferei”, una dintre numeroasele condiţii necesare apariţiei vieţii, a detaliat aceeaşi cercetătoare, autoarea principală a studiului publicat în revista ştiinţifică Nature Astronomy.
În sistemul nostru solar, Venus şi Marte nu au un „dinam” activ în interiorul lor, care să producă un câmp magnetic. Spre deosebire de Pământ, dar şi de Jupiter sau Saturn.
Cum stau lucrurile din acest punct de vedere în afara Sistemului Solar şi pe corpuri cereşti care sunt uneori foarte diferite de planetele cu care suntem obişnuiţi?
Julia Seidel şi colegii ei au studiat şapte exoplanete aparţinând categoriei „Jupiter fierbinte”. Aceste gigante gazoase, ale căror temperaturi depăşesc 2.200 de grade Kelvin (aproape 2.000 grade Celsius), au „compoziţii complet necunoscute în Sistemul Solar”, a relatat coordonatoarea studiului.
Vânturi violente
Pentru a le măsura câmpurile magnetice, oamenii de ştiinţă s-au interesat de „vremea” de pe acele exoplanete, a declarat Julia Seidel.
Cele şapte exoplanete prezintă, într-adevăr, particularitatea de a se afla foarte aproape de stelele lor şi de a se roti în sincronizare cu acestea.
La fel cum noi vedem doar o singură faţă a Lunii, ele prezintă mereu aceeaşi faţă către steaua lor şi au, prin urmare, o parte diurnă fierbinte şi o parte nocturnă glacială.
Această diferenţă de temperatură generează vânturi extrem de violente, cu viteze cuprinse între aproximativ 7.200 km/h şi peste 25.000 km/h, pe care oamenii de ştiinţă au reuşit să le măsoare cu ajutorul spectrografelor de înaltă rezoluţie instalate pe Very Large Telescope (VLT) al ESO din deşertul Atacama (Chile) şi pe telescopul Gemini North din Hawaii (Statele Unite).
Au avut surpriza să constate că, cu cât planeta era mai caldă, cu atât vântul era mai slab.
„Este complet contraintuitiv”, deoarece „planetele calde dispun de mai multă energie pentru a accelera vânturile”, a explicat Vivien Parmentier, profesor la Laboratorul Lagrange şi coautor al studiului, în comunicatul ESO.
„Acest fenomen nu poate fi explicat cu ajutorul modelelor meteorologice pe care le folosim în cazul Pământului”, a continuat Julia Seidel. Singura explicaţie plauzibilă este prezenţa unui câmp magnetic în jurul acestor planete, care încetineşte mişcarea particulelor încărcate electric din atmosferă.
Intensitatea câmpului magnetic al acestor planete este comparabilă cu cea observată în sistemul nostru solar: de aproximativ patru ori mai puternică decât cea a lui Saturn şi jumătate din cea a lui Jupiter.
„Este primul studiu care oferă indicii foarte solide, deoarece este un studiu de populaţie” (care vizează mai multe planete cu aceleaşi caracteristici – n.red.), a subliniat Julia Seidel.
„Ştim acum că exoplanetele au câmpuri magnetice” şi că acestea sunt de „acelaşi ordin de mărime cu cele observate pe Jupiter sau chiar pe Pământ”, în timp ce unele modele teoretice prevedeau o intensitate de 100 de ori mai mare.
„Înţelegând impactul câmpurilor magnetice în Sistemul Solar, precum şi în aceste ‘laboratoare extreme’ care sunt exoplanetele din categoria ‘Jupiter fierbinte’, ne apropiem de o înţelegere globală a rolului lor în atmosferele planetare”, a adăugat coordonatoarea studiului.
Editor : B.P.