Alăptarea după cancerul de sân. Când este posibilă și ce spun medicii?

Google Split

Se poate alăpta după cancerul de sân? Un medic explică în ce situații este posibilă alăptarea, de ce un singur sân poate fi suficient și ce tratamente nu sunt compatibile cu aceasta.

Un diagnostic de cancer de sân poate schimba mult mai mult decât planurile imediate legate de sănătate. Pentru femeile tinere care au trecut prin această boală pot apărea întrebări despre sarcină, maternitate și, nu în ultimul rând, despre posibilitatea de a-și alăpta copilul.

Una dintre cele mai frecvente întrebări este dacă o femeie mai poate alăpta după ce a trecut prin tratamentul pentru cancerul de sân. În multe cazuri, răspunsul este da. Multe femei care au supraviețuit cancerului de sân pot alăpta după finalizarea tratamentului. Experiența poate fi însă diferită de cea pe care și-au imaginat-o înainte de boală.

O intervenție chirurgicală poate însemna îndepărtarea unei părți sau a întregului sân, radioterapia poate afecta țesuturile care produc lapte, iar unele tratamente nu sunt compatibile cu alăptarea atât timp cât sunt administrate.

Dr. Preetha Joshi, medic specialist în neonatologie, pediatrie și terapie intensivă cardiacă, explică: „Răspunsul depinde de extinderea cancerului, de tipul tratamentului și de procedura care a fost efectuată.”

Această diferență este importantă, deoarece experiența unei femei care a trecut printr-o lumpectomie și radioterapie poate fi complet diferită de cea a unei femei care a suferit o mastectomie pe o parte.

Sânul poate fi vindecat, dar capacitatea de a produce lapte se poate schimba

Tratamentul pentru cancerul de sân nu înseamnă întotdeauna că sânul va funcționa la fel ca înainte. O femeie care a trecut printr-o lumpectomie sau o mastectomie parțială, urmată de radioterapie, poate păstra o parte importantă din țesutul sânului. Acest lucru nu înseamnă însă că sânul tratat va produce lapte în mod normal.

Radioterapia poate afecta structurile responsabile de producerea laptelui și poate provoca fibroză, adică formarea de țesut cicatricial. Din acest motiv, în timpul unei sarcini ulterioare, sânul poate produce foarte puțin lapte sau chiar deloc.

Dr. Joshi explică: „Radioterapia duce la apariția fibrozei la nivelul lobulilor, glandele mici care produc lapte. De multe ori, sistemul de canale nu mai răspunde la semnalele hormonale din timpul sarcinii, iar sânul afectat s-ar putea să nici nu se mărească.”

Este una dintre realitățile mai puțin discutate ale alăptării după cancer. O femeie poate avea în continuare sânul, însă capacitatea acestuia de a produce lapte se poate fi modificat definitiv. Astfel, întrebarea nu mai este doar „Poate alăpta?”, ci și „Care dintre sâni poate produce lapte și în ce cantitate?”.

Citește și: 4 motive pentru care româncele nu își alăptează bebelușii. România are una dintre cele mai mici rate de alăptare din Europa

Un singur sân poate fi suficient pentru un bebeluș

O temere frecventă după tratamentul pentru cancerul de sân este că alăptarea devine automat imposibilă dacă unul dintre sâni a fost îndepărtat sau afectat.

Acest lucru nu este neapărat adevărat. După o mastectomie totală, sânul care a fost îndepărtat nu mai poate produce lapte. Dacă celălalt sân este sănătos și nu a fost afectat de tratament, acesta poate produce în continuare lapte.

Dr. Joshi explică: „După o mastectomie totală sau îndepărtarea întregului sân, se poate alăpta unilateral, folosind sânul neafectat.”

Medicul oferă și o precizare importantă: „Un singur sân poate hrăni un bebeluș.”

Acest lucru este deosebit de important pentru femeile care au trecut printr-o mastectomie unilaterală. Faptul că nu pot alăpta de la sânul tratat nu înseamnă automat că trebuie să renunțe complet la alăptare.

Cantitatea de lapte produsă de un singur sân diferă de la o femeie la alta. În unele cazuri, bebelușul poate primi suficient lapte doar de la sânul sănătos, în timp ce alte familii pot avea nevoie de completarea alimentației. Un pediatru și un consultant în alăptare pot urmări dacă bebelușul ia suficient în greutate și dacă este necesară suplimentarea.

Alăptarea nu trebuie, așadar, privită ca o situație de tipul „totul sau nimic”. Chiar dacă un sân nu poate contribui la producția de lapte, celălalt poate avea un rol important.

Mitul potrivit căruia laptele matern ar putea transmite cancerul

Unele femei se tem că laptele produs de un sân care a fost afectat anterior de cancer ar putea transmite cumva boala copilului. Nu există dovezi că simplul fapt că o femeie a avut cancer de sân transformă laptele matern într-unul „canceros”.

Dr. Joshi a abordat direct această idee: „Unele femei au concepția greșită că laptele produs de un sân care a fost tratat anterior conține cancer. Acest lucru nu este adevărat și nu există dovezi în acest sens.”

Atenția trebuie îndreptată, în schimb, către tratamentul pe care îl urmează femeia și către starea țesutului mamar, nu către presupunerea că istoricul de cancer face automat laptele matern nesigur. Există și o altă idee greșită: aceea că alăptarea ar putea determina revenirea cancerului.

Dr. Joshi spune: „O altă concepție greșită este că alăptarea după cancerul de sân crește riscul de recidivă. Nici acest lucru nu este adevărat.”

Acest lucru nu înseamnă, însă, că fiecare supraviețuitoare a cancerului de sân ar trebui automat să rămână însărcinată sau să alăpteze. Deciziile depind de tipul cancerului, istoricul tratamentului, medicamentele administrate în prezent și situația fiecărei femei. Important este că alăptarea în sine nu ar trebui considerată o cauză a recidivei.

Cel mai important aspect legat de siguranță este, adesea, tratamentul

Situația devine mai complexă atunci când femeia se află încă sub tratament. O femeie care a încheiat tratamentul activ poate, în unele cazuri, să alăpteze. În schimb, o femeie care primește anumite terapii oncologice nu ar trebui, în general, să alăpteze în timpul administrării acestora.

Terapia endocrină necesită, de asemenea, o planificare atentă. Dr. Joshi explică: „În cazul în care tratamentul este încă în desfășurare, alăptarea nu este posibilă, deoarece chimioterapia, tamoxifenul și inhibitorii de aromatază nu sunt compatibili cu alăptarea.”

Tamoxifenul poate, de asemenea, să reducă sau să oprească producția de lapte, iar datele disponibile nu sunt suficiente pentru a considera sigură expunerea unui copil la acest medicament prin laptele matern.

Această situație poate fi dificilă mai ales pentru femeile cu cancer de sân sensibil la hormoni. Ele pot dori să alăpteze după naștere, însă tratamentul oncologic poate trebui continuat sau reluat. Dr. Joshi subliniază: „Dacă o pacientă dorește să alăpteze, trebuie planificată o pauză în terapia endocrină.”

O astfel de pauză nu trebuie însă decisă niciodată de femeie pe cont propriu. Este necesară o discuție cu echipa medicală, deoarece întreruperea sau amânarea tratamentului presupune analizarea atentă a dorinței de a alăpta și a necesității de control al bolii.

Discuția despre alăptare ar trebui începută înainte de sarcină

Pentru o femeie care a trecut prin cancer de sân și își dorește să rămână însărcinată, alăptarea nu ar trebui lăsată pe planul al doilea. Tipul intervenției chirurgicale este important. Istoricul radioterapiei contează. Contează medicamentele administrate în prezent, precum și faptul că a fost tratat unul sau ambii sâni.

Chiar și zona exactă în care a fost făcută operația poate influența capacitatea ulterioară de producere a laptelui. În unele situații, sânul pur și simplu nu mai poate produce suficient lapte deoarece tratamentul i-a modificat structura.

Dr. Joshi rezumă situația astfel: „Pentru majoritatea femeilor care au încheiat tratamentul, este posibil să alăpteze. Problemele țin mai degrabă de producția de lapte decât de siguranța acestuia.”

Medicul adaugă: „Pentru femeile care sunt încă sub tratament, discuția despre alăptare trebuie să aibă loc înainte de sarcină, nu după naștere. Cea mai potrivită persoană care vă poate îndruma este medicul dumneavoastră.”

Alăptarea după cancer nu are o singură formă

Pentru o femeie care a trecut prin cancer de sân, venirea pe lume a unui copil poate avea o încărcătură emoțională aparte. Alăptarea poate reprezenta o revenire la o parte a vieții pe care boala a schimbat-o, dar poate aduce și amintirea intervențiilor și a tratamentelor prin care a trecut corpul.

Nu există o singură definiție a unei experiențe reușite de alăptare după cancer. Pentru o mamă, aceasta poate însemna hrănirea copilului exclusiv de la un singur sân sănătos. Pentru alta, poate însemna combinarea laptelui matern cu formula. În alte situații, tratamentul pentru cancer poate face alăptarea imposibilă pentru o anumită perioadă.

Fiecare situație trebuie analizată individual, împreună cu medicul oncolog, obstetricianul, pediatrul și, atunci când este nevoie, un specialist în alăptare.

Sursa: timesofindia.indiatimes.com

Sursa foto: Shutterstock

source

Lasă un comentariu

error: Content is protected !!