Unul dintre cele mai misterioase texte descoperite până acum ar putea fi un tip de mesaj criptat creat în anii 1400, sugerează un nou studiu.
Manuscrisul lui Voynich este o carte de 23,5 x 16,2 cm, cu aproximativ 240 de pagini, scrisă într-un stil necunoscut cândva în anii 1400. Cartea conține desene științifice și reprezentări botanice ciudate în diferite nuanțe de verde, maro, galben, albastru și roșu, potrivit The Independent.
Unii experți cred că conține un limbaj fără sens, în timp ce alții cred că codifică un limbaj real.
Acum, un nou studiu sugerează că ar putea fi un tip de text cifrat – forma cifrată a unui text sau a elementelor sale – scris la începutul anilor 1400 prin criptarea informațiilor într-un mod specific.
Unicul autor al studiului, jurnalistul științific Michael Greshko din Washington DC, a testat ipoteza că Manuscrisul lui Voynich ar putea fi un text criptat prin producerea unei scrieri care arată similar cu misteriosul text istoric.
El a creat o criptare complet nouă, numită „cifrul Naibbe”, al cărei rezultat arată foarte asemănător cu textul Manuscrisului lui Voynich.
Cifrul Naibbe a fost dezvoltat pentru a fi plauzibil din punct de vedere istoric pentru scribii din anii 1400, pentru a-l utiliza în criptarea limbilor latină sau italiană.
Este un cifru de substituție omofonică care putea fi realizat în întregime manual, folosind materiale din secolul al XV-lea, și criptează o gamă largă de texte latine și italiene, potrivit studiului publicat în revista Cryptologia.
„Textele cifrate rezultate rămân complet descifrabile și reproduc, de asemenea, în mod fiabil multe proprietăți statistice cheie ale manuscrisului lui Voynich”, a scris Greshko.
Cifrul Naibbe mapează literele pe mai multe caractere distincte în stil Voynich, schimbându-se în funcție de context.
Produce cuvinte urmând reguli specifice, cum ar fi faptul că anumite cuvinte au sloturi în care tind să apară anumite glife.
De asemenea, unele simboluri tind să apară mai des decât altele. De exemplu, unele șiruri de caractere apar doar la început, câteva apar mai ales la mijloc, iar altele tind să apară la sfârșit.
Studiul a constatat că respectarea acestor reguli a produs cuvinte false care respectă aceleași reguli structurale ca ale lui Voynich.
Întrucât aceste „reguli” asemănătoare limbajului par să creeze cuvinte Voynich false, studiul sugerează că manuscrisul lui Voynich criptează și cuvinte reale, nu cuvinte fără sens.
Descoperirile susțin afirmațiile anterioare conform cărora manuscrisul Voynich ar putea fi un tip de text cifrat.
Oamenii de știință speră că analize computerizate suplimentare atât ale manuscrisului Voynich, cât și ale altor cifruri imitative pot ajuta la dezlegarea misterului vechi de șase secole.
Editor : M.B.
