Când conduci prin Raub, un mic oraș din Malaysia, este imposibil să nu observi fructul spinos care alimentează economia locală. Îi poți simți mirosul din fluxul constant de camioane care șerpuiesc pe drumurile de munte, lăsând în urma lor o aromă subtilă. Îl poți vedea: țepii verzi ai unei sculpturi gigantice, picturi murale realizate cu dragoste pe ziduri joase și indicatoare rutiere care proclamă: „Bine ați venit în patria durianului Musang King”, relatează BBC.
Oraș minier aurifer în secolul al XIX-lea, Raub a cunoscut în ultimii ani o nouă înflorire economică. Astăzi este mai cunoscut ca țara Musang King — o varietate cremoasă, dulce-amăruie, pe care chinezii au numit-o „Hermès-ul fructelor durian” și care este la fel de apreciată ca și casa de modă franceză.
Raub este unul dintre numeroasele orașe din Asia de Sud-Est care se află în centrul unei goane globale după durian, alimentată de cererea crescândă din China. În 2024, China a importat durian în valoare record de 7 miliarde de dolari — o creștere de trei ori față de 2020. Aici se îndreaptă acum peste 90% din exporturile mondiale de durian.
„Chiar dacă doar 2% dintre chinezi vor să cumpere durian, este mai mult decât suficient pentru afaceri”, a afirmat Chee Seng Wong, directorul fabricii Fresco Green, un exportator de durian din Raub. Wong și-a amintit cum fermierii au tăiat copacii de durian pentru a face loc palmierilor de ulei, principala cultură comercială a țării, în timpul recesiunii economice din anii 1990.
„Acum este invers. Ei taie palmierii de ulei pentru a cultiva din nou durian.”
Cu o aromă care a fost comparată cu cea a varzei, a sulfului și a canalizării, durianul are un miros atât de puternic încât este interzis în unele mijloace de transport public și hoteluri. A fost motivul pentru care un avion a fost reținut la sol după ce pasagerii s-au plâns de mirosul care se răspândea din cala de marfă.
Fanii din regiune l-au botezat „regele fructelor”, dar pe internet a căpătat o etichetă mai puțin măgulitoare — cel mai mirositor fruct din lume —, deoarece turiștii neobișnuiți cu mirosul său îl caută cu curiozitate.
Cu toate acestea, a câștigat un număr tot mai mare de fani în China: ca un cadou exotic schimbat între persoanele înstărite; un simbol al statutului social care trebuie dezvăluit pe rețelele sociale; și vedeta preparatelor culinare inedite, de la tocană de pui cu durian la pizza cu durian.
Thailanda și Vietnamul sunt principalii furnizori de durian către China, acoperind aproape toate importurile acesteia. Cota de piață a Malaeziei crește rapid, după ce și-a câștigat reputația cu soiuri premium, precum Musang King.
„A contribuit foarte mult la economia locală”
Prețul mediu al durianului începe de la mai puțin de 2 dolari în Asia de Sud-Est, unde este cultivat în abundență. Dar versiunile de lux, precum Musang King, pot costa între 14 dolari și 100 de dolari bucata, în funcție de calitate și de recolta sezonului.
„Când am mâncat durian din Malaysia, primul meu gând a fost: «Wow, este delicios. Trebuie să găsesc o modalitate de a-l aduce în China»”, a afirmat Xu Xin, care a degustat durianul într-un magazin din Raub. Tânăra de 33 de ani vinde fructul în nord-estul Chinei și este în căutarea celor mai buni duriani pentru import.
Alături de ea se află doi exportatori de durian din sudul Chinei, unul dintre ei afirmând că afacerea este în plină expansiune. Celălalt se așteaptă ca această tendință să continue: „Sunt atât de mulți oameni care încă nu l-au gustat. Potențialul pieței este uriaș”.
Este ușor de înțeles de ce sunt atât de încrezători. În apropiere se află un grup numeros de turiști chinezi – unul dintre multele grupuri care au invadat zona rurală a țării din Asia pentru a gusta acest fruct.
Cu nerăbdare, ei se apucă să mănânce din platourile cu durian, aranjate cu grijă de la cele mai blânde la cele mai intense. Dacă sunt consumate în ordinea corectă, au afirmat localnicii, cu fiecare înghițitură ar trebui să apară note proaspete: caramel, cremă de vanilie și, în final, o amărăciune aproape alcoolică care anunță Musang King.
„Poate că la început ne plăceau doar durianii dulci. Dar acum căutăm lucruri precum aroma, intensitatea și nuanțele gustului”, a afirmat Xu. „În prezent, sunt mai mulți clienți care intră în magazin și întreabă: «Există vreunul amar în acest lot?»”.
Cu doar câteva ore înainte ca durianii să ajungă în farfuria lui Xu, aceștia au fost culeși cu multă grijă de la o fermă din apropiere, proprietatea lui Lu Yuee Thing.
Unchiul Thing, așa cum este cunoscut în oraș, deține magazinul de durian, precum și mai multe ferme. El este unul dintre numeroșii oameni de succes din Raub, unde durianii au transformat fermierii în milionari. În afaceri de familie ca a lui, fiii ajută adesea la transportul durianilor, în timp ce fiicele se ocupă de contabilitate și finanțe.
„Durianul a contribuit foarte mult la economia locală”, a afirmat unchiul Thing.
Totuși, agricultura este o muncă grea. La 72 de ani, unchiul Thing se trezește în fiecare zi la răsărit și se plimbă prin ferma sa deluroasă pentru a culege durianii ajunși la maturitate, care atârnă din copaci sau sunt așezați pe plase aproape de sol. Acum câțiva ani, un durian i-a căzut pe umăr, provocându-i o durere pulsatilă care se manifestă din când în când.
„Pare că fermierii câștigă bani ușor. Dar nu este ușor”, a mărturisit el.
După recoltare, durianii sunt duși la magazinul unchiului Thing, unde sunt sortați în coșuri, de la categoria A, pentru cei mari și rotunzi, până la categoria C, pentru cei mici și cu forme ciudate.
În mijlocul sălii de sortare se află un coș singuratic rezervat durianilor de categoria AA, cei mai frumoși din lot. Aceștia sunt transportați cu avionul în China.
„Libertatea durianului”
Apetitul neîncetat al Chinei pentru durian s-a dovedit a fi un instrument diplomatic ingenios. Beijingul a semnat o serie de acorduri comerciale privind durianul, promovându-le ca o celebrare a relațiilor bilaterale — nu doar cu producători importanți precum Thailanda, Vietnam și Malaysia, ci și cu furnizori în devenire precum Cambodgia, Indonezia, Filipine și Laos.
„În această competiție a durianului, toată lumea este câștigătoare”, declara un articol din presa de stat în 2024.
Aceste acorduri se potrivesc perfect cu investițiile Chinei în infrastructura din regiune. Calea ferată China-Laos, inaugurată în 2021, transportă în prezent peste 2.000 de tone de fructe pe zi, majoritatea fiind durian din Thailanda.
Însă această goană după satisfacerea apetitului Chinei are un preț. Anul trecut au izbucnit îngrijorări legate de siguranța alimentară a durianilor thailandezi, după ce autoritățile chineze au descoperit în aceștia un colorant chimic cancerigen care se crede că face durianii mai galbeni.
În Vietnam, mulți cultivatori de cafea s-au orientat către durian, determinând creșterea prețurilor globale la cafea, care erau deja afectate de condițiile meteorologice severe.
Iar în Raub a izbucnit un război teritorial. Autoritățile au tăiat mii de copaci de durian care, potrivit lor, fuseseră plantați ilegal pe terenuri aparținând statului. Fermierii susțin că folosesc terenurile de zeci de ani fără nicio problemă și afirmă că acum sunt obligați să plătească o chirie pentru a continua să cultive acolo sau riscă să fie evacuați.
Între timp, o schimbare radicală ar putea avea loc în provincia insulară Hainan din China, unde ani de încercări și eșecuri dau acum roade. Recolta de durian pentru 2025 era estimată să ajungă la 2.000 de tone.
La fel ca în multe alte industrii, de la energii regenerabile la inteligență artificială, China a depus eforturi îndelungate pentru a deveni autonomă și în ceea ce privește alimentația.
Chiar dacă culege roadele acestei diplomații a durianului, țara are în vedere ceea ce mass-media de stat numește „libertatea durianului”.
„În primul rând, nu va mai trebui să depindem de vânzătorii thailandezi și vietnamezi atunci când cumpărăm durian!” proclama un articol din august.
Acesta este încă un vis îndepărtat. Prima recoltă de durian din Hainan a ajuns pe piață cu mare fast în 2023, dar a reprezentat mai puțin de 1% din consumul de durian al Chinei în acel an. Dar, după părerea unchiului Thing, „Hainan a reușit deja în experimentul său… Dacă vor avea propria aprovizionare și vor începe să importe mai puțin, piața noastră va fi afectată”.
Deocamdată, el nu acordă prea multă importanță acestui lucru: „Nu este ceva de care să ne facem griji. Tot ce putem face este să avem grijă de fermele noastre și să creștem randamentul”.
Citește și:
A fost descifrat misterul celui mai urât mirositor aliment din lume
Editor : A.M.G.
