Mandatul lui Ruben Amorim pe banca celor de la Manchester United a ajuns la final, iar presa britanică nu are milă de tehnicianul portughez. După remiza recentă cu Leeds United, scor 1-1, și un conflict deschis cu cei din conducerea clubului, editorialistul Oliver Holt a publicat o analiză dură, în care demontează mitul creat în jurul antrenorului adus cu mari speranțe de la Sporting Lisabona.
Jurnalistul britanic susține că Amorim a fost un „evanghelist” al unui sistem falimentar, refuzând cu obstinație să renunțe la așezarea 3-4-2-1, chiar și atunci când evidența arăta că echipa se scufundă. Această rigiditate a dus United la cea mai slabă clasare din istoria sa în Premier League în sezonul trecut și la o înfrângere umilitoare în finala Europa League de la Bilbao, în fața celor de la Tottenham.
„Ruben Amorim a fost un vânzător de iluzii. A fost un orator înflăcărat care a amestecat autoironia și accesele de melancolie publică cu evaluări neclintite despre cât de jos ajunsese Manchester United, dar adevărul este că a fost un evanghelist pentru un remediu care pur și simplu nu a funcționat. Și-a pus reputația în joc pe un sistem 3-4-2-1 despre care spunea că nici Papa nu l-ar putea convinge să-l schimbe și a tras fanii și ierarhia clubului după el, în timp ce defila pe străzi în caleașca aurită a unei formații rigide care a tras clubul în jos, spre cea mai slabă clasare din istoria sa în Premier League, sezonul trecut. Dacă îi punem la socoteală pe interimari și pe interimarii interimarilor, Amorim a fost al 10-lea manager sau antrenor principal pe care United l-a avut de la plecarea lui Sir Alex Ferguson, dar el, mai mult decât oricare dintre ceilalți care au încercat să umple acei pantofi uriași, a fost un împărat fără haine”, a scris Oliver Holt pe DailyMail.
Aroganță tactică și război cu conducerea
Deși United ocupă în prezent locul 6, o ușoară redresare față de sezonul trecut, atmosfera în jurul echipei rămâne una de derivă. Holt notează că Amorim a încercat să mascheze lipsa de progres real prin conflicte artificiale, cum ar fi recenta dispută cu Sir Jim Ratcliffe, Omar Berrada și Jason Wilcox.
Atitudinea portughezului de la conferințele de presă, descrisă drept melodramatică și naivă, nu a făcut decât să ridice semne de întrebare cu privire la maturitatea sa emoțională pentru un job de o asemenea anvergură.
Oliver Holt a continuat tirul la adresa tehnicianului, subliniind discrepanța dintre imaginea pe care Amorim o are despre sine și realitatea crudă a rezultatelor.
„Succesul său din Portugalia nu s-au tradus în Premier League. Au existat momente în care slujba a părut pur și simplu prea mare pentru el. Unele dintre prestațiile sale la conferințele de presă au fost fascinante de urmărit, dar s-au simțit, de asemenea, disperat de naive și melodramatic de egoiste. Când Amorim a început să caute ceartă cu executivul lui United, cu o zi înainte și imediat după meciul de duminică împotriva lui Leeds United, sugerând frustrări legate de recrutare și limitele responsabilităților sale, nu opera de pe o poziție de forță. Un pic ca Enzo Maresca la Chelsea, Amorim părea să-și fi supraestimat locul în structura de putere. Măcar Maresca câștigase trofee, Conference League și Campionatul Mondial al Cluburilor. Amorim nu câștigase nimic. Și nici nu părea că va câștiga ceva”, a mai scris jurnalistul.
În finalul analizei, sursa citată amintește de un avertisment ignorat la momentul numirii portughezului: Dan Ashworth, fostul director sportiv, s-ar fi opus aducerii lui Amorim tocmai din cauza lipsei de flexibilitate tactică. Timpul i-a dat dreptate, iar Amorim riscă să rămână în istoria „diavolilor” ca un om care „a vorbit frumos, dar nu a livrat nimic”.
