Ce au în comun iubitorii de animale și cei care nu le îndrăgesc?
Nu își doresc animale pe străzi. Realitatea ultimilor ani din România comparaiv cu a altor state europene arată clar: eutanasie = câini pe străzi. Sterilizare în masă = 0 abandon, fără câini pe străzi. Și atunci, dacă toți vrem același lucru, de ce insistă decidenții cu măsura care nu rezolvă problema, ba dimpotrivă?
După 15 ani de eutanasie în masă s-au schimbat… cifrele din conturile firmelor de hinghieri abonate la contracte cu statul
După aproape 15 ani de când statul român eutanasiază în masă câinii abandonați, rezultatul e exact opusul – în continuare sunt câini în numeroase zone ale țării, în continuare îndură suferința pe străzi, în continuare formează haite, în continuare pot reprezenta un pericol pentru oameni.
Era evident că se va ajunge aici. Pe lângă faptul că măsura e lipsită de empatie și presupune costuri uriașe, este și ilogică – statul nu va putea niciodată eutanasia (ucide) cât poate omul arunca. E matematică. E imposibil să rezolvi problema câinilor abandonați dacă nu rezolvi problema câinilor nesterilizați din curțile oamenilor. De acolo provin patrupezii de pe drum. Dacă într-o comună primăria vede doar cei 50 de câini abandonați, dar nu și cele 500 de femele nesterilizate din curțile locuitorilor, anul viitor va avea pe drum 5.000 de pui abadonați. Și tot așa, în fiecare an mai rău.
Și totuși, ce s-a schimbat în acești 15 ani? Au crescut sumele din conturile firmelor abonate la contracte cu statul precum cele care administrau adăposturile (numite în online „lagăre”) de la Suraia, Uzunu, etc. Potrivit platformei oficiale de achiziții publice, Sicap.ai, Vetmedan, firma care administrează adăpostul de la Suraia a încheiat, doar în ultimii 3 ani, contracte cu statul român ce însumează 5,6 milioane de euro. Iar către ASPA Ivets (adăpostul Uzunu), doar zece primării din țară au plătit 1,3 milioane de euro, potrivit Snoop.ro.
Politicienii se plâng că nu sunt bani la buget, dar statul cheltuie anual chiar și zeci de milioane de euro pentru eutanasierea câinilor abandonați
Doar în anul 2020, statul român a plătit 137 de milioane de lei (27,4 milioane de euro) pentru capturarea și eutanasierea maidanezilor. (Sursa: Sicap.ai)
O capturare + eutanasie costă 1.300 – 1.900 de lei.
O sterilizare (în campanii ample) costă 250 de lei.
Sterilizarea este de cel puțin 5 ori mai ieftină și previne apariția a 10 pui, în medie, în fiecare an, pentru care statul ar fi trebuit să plătească alți 13.000 – 19.000 de lei dacă ajungeau pe stradă (ceea ce s-ar fi și întâmplat, cel mai probabil), neemailuând în calcul sistuația des întâlnită, în care puii se înmulțesc între ei pe stradă, înainte să fie capturați. Atunci consturile sunt și mai mari. Costuri ce, repet, ar putea fi evitate printr-o simplă, dar eficientă, sterilizare.
Cu alte cuvinte, sterilizarea în masă ar însemna că în anii următori să nu mai fie nevoie de contracte cu hinghierii, iar acei bani să nu mai ajungă în conturile unor astfel de firme, ci să fie investiți în școli, spitale, drumuri, etc.
Organizarea campaniilor gratuite de sterilizare de către primării sau Consilii Județene înseamnă ajutarea locuitorilor să intre în legalitate
Legea spune clar: sterilizarea câinilor de rasă comună este obligatorie (OUG 155/2001). Și totuși, majoritatea câinilor din curțile oamenilor sunt nesterilizați. De ce? Pentru că oamenii încalcă legea, iar autoritățile nu o respectă, nu fac verificări, nu dau avertismente, nu aplică amenzi.
Decât să încheie contracte cu hinghierii, primăriile ar putea să cheltuiască acei bani (chiar mai puțini) pe campanii de sterilizări în masă. Practic, să își ajute locuitorii gratuit să intre în legalitate. Sigur, e nevoie și de implicare: de o echipă formată din reprezentant de la primărie, polițist local, medic/tehnician veteriar care să meargă din poartă în poartă să informeze oamenii despre importanța și beneficiile sterilizării câinilor, să verifice dacă oamenii au patrupezii sterilizați, să aplice avertismente în caz contrar și să le spună despre viitoarea campanie de sterilizări gratuite la care trebuie să aducă patrupedul pentru a nu primi amendă.
Decizia stă în votul deputaților
În urmă cu cinci luni, a fost depus în Parlament un proiect de lege care interzice eutanasia câinilor sănătoși și o înlocuiește cu sterilizarea în masă. Parctic, autoritățile sunt obligate să aloce banii pentru rezolvarea definitivă a cauzei problemei – câinii nesterilizați din curțile oamenilor, reușind astfel să reducă abandonul, să nu mai fie câini pe străzi, să nu se mai formeze haite, să nu mai fie nevoie să plătească firme de hinghieri pentru capturare și eutanasie din banii românilor.
Ieri, proiectul a trecut tacit de Senat, urmează să ajungă la Camera Deputaților pentru avizele și raportul din comisiile de specialitate, iar apoi, la votul decizional în plen.
Cum vor vota deputații? Este greu de anticipat. Până acum, niciun partid parlamentar nu și-a asumat la nivel național o poziție clară în privința eutanasie vs. sterilizare. Există aleși atât la nivel național, cât și local din toate formațiunile politice care susțin eutanasia în masă sau, dimpotrivă, au preluat modelul european privind sterilizarea și promovarea adopțiilor (cei din urmă sunt mult mai puțini).
Propunerea legislativă pentru modificarea ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr.155 din 21 noiembrie 2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân poate fi accesată aici.
Dacă ar fi să tragem o concluzie comparând realitatea din România cu cea din Olanda la acest capitol am putea spune:
Eutanasia în masă a animalelor sănătoase înseamnă încurajarea abandonului, bani publici risipiți și nerezolvarea problemei.
Sterilizarea în masă însemană măsură empatică, eficientă și mai puțin costisitoare.
Ce alege România? Ce alege statul român? Ce aleg politicienii?
