Păstrați-vă calmul și semnați încă un tratat. Aceasta pare din ce în ce mai mult a fi doctrina de securitate a Europei într-o nouă eră de incertitudine strategică, în care guvernele nu mai pornesc de la premisa că vechile garanții de securitate, alianțele și instituțiile vor rămâne automat în vigoare, comentează TVPWorld. Marea Britanie și Polonia au semnat miercuri, la baza RAF Northolt din vestul Londrei, noul Tratat de cooperare în domeniul apărării și securității între Marea Britanie și Polonia, care este doar cea mai recentă adăugire la o rețea în rapidă creștere de acorduri militare care se extinde pe tot continentul.
Locul a fost simbolic: RAF Northolt a găzduit, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, faimoasa escadrilă poloneză nr. 303 „Kościuszko”, ai cărei piloți au devenit unitatea de vânătoare cu cele mai multe victorii în Bătălia Angliei.
Marea Britanie a semnat acorduri similare cu Franța, Germania și Norvegia. Polonia a semnat unul cu Franța și Suedia și pregătește altul cu Germania. Este probabil ca și altele să urmeze.
Tratatele sunt de natură practică. Acestea acoperă domenii precum rachetele, dronele, atacurile cibernetice, schimbul de informații, securitatea frontierelor și interoperabilitatea militară. Cea mai importantă parte a tratatului este articolul 2, o clauză bilaterală de apărare cu caracter juridic obligatoriu, care va necesita ratificarea de către ambele parlamente. Dar tratatele sunt și documente politice: ele dezvăluie o Europă care încearcă să compenseze lucrurile pe care instituțiile sale centrale nu le mai pot asigura pe deplin.
Marea Britanie dorește influență în Europa fără a da înapoi în privința Brexitului. Polonia dorește o pondere strategică egală cu rolul său de primă linie în războiul din Ucraina. Europa dorește securitate, în timp ce devine tot mai puțin sigură de fiabilitatea pe termen lung a Statelor Unite. Rezultatul este un continent care construiește ceea ce a fost numit o „falangă” de garanții bilaterale de securitate în afara, dar nu împotriva, NATO și UE.
Polonia doreşte să menţină relaţii diplomatice cât mai strânse cu Regatul Unit, concentrându-se pe apărarea împotriva Rusiei, a declarat miercuri premierul polonez Donald Tusk, înainte de plecarea sa spre Londra.
Calea Marii Britanii
Pentru Marea Britanie, securitatea este cea mai clară cale de întoarcere în Europa. Keir Starmer dorește legături mai strânse cu Uniunea Europeană, dar calea economică rămâne blocată din punct de vedere politic. Ideile britanice privind forme mai flexibile de participare la piața unică au avut puțin succes la Bruxelles, în timp ce opțiuni mai ambițioase, precum revenirea în uniunea vamală sau în Spațiul Economic European, ar redeschide cea mai controversată problemă legată de Brexit: libera circulație a persoanelor.
Apărarea oferă, așadar, Marii Britanii ceva diferit, o cale de revenire în sfera de influență europeană care nu necesită anularea formală a Brexitului. Marea Britanie dispune în continuare de capacități serioase de informații, de o forță de descurajare nucleară, de experiență militară expediționară, de o industrie de apărare semnificativă și de o pondere diplomatică în dezbaterile privind securitatea europeană.
Acest lucru face ca Polonia să fie utilă pentru Londra: un parteneriat strâns cu Varșovia îi permite lui Starmer să demonstreze că Marea Britanie nu cere doar Europei un acord economic mai bun, ci contribuie la securizarea continentului.
Acest lucru contează pentru el și pe plan intern. Autoritatea internă a lui Starmer este slabă. Guvernul său se află sub presiune, Partidul Laburist se confruntă cu dificultăți politice, iar politica externă a devenit unul dintre puținele domenii în care el poate încă să pară un lider internațional serios.
Locul Poloniei
Polonia este, din aproape orice punct de vedere militar și economic, o putere europeană mai importantă decât era acum un deceniu. Cheltuielile pentru apărare au atins 4,3% din PIB anul trecut, cel mai ridicat nivel din NATO. FMI prognozează că, la paritatea puterii de cumpărare, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei se va apropia de nivelurile britanice în câțiva ani, crescând de aproximativ trei ori mai repede.
Varșovia a fost centrul logistic pentru ajutorul militar și umanitar acordat Ucrainei încă din 2022, fiind expusă în mod disproporționat la atacurile hibride rusești pe care tratatul le obligă pe ambele țări să le combată împreună.
Și totuși, când Marea Britanie, Franța și Germania s-au reunit săptămâna aceasta prin videoconferință cu Volodimir Zelenski pentru a discuta rolul Europei în eventualele negocieri de pace, Polonia nu a participat la discuție.
Șansele ca Polonia să fie admisă, potrivit unor surse familiarizate cu deliberările, sunt slabe. Participanții la E3 consideră că formatul este mai eficient într-o configurație mai restrânsă.
Apărarea oferă, așadar, Marii Britanii ceva diferit, o cale de revenire la influența europeană care nu necesită anularea formală a Brexitului. Marea Britanie dispune în continuare de capacități serioase de informații, de o forță de descurajare nucleară, de experiență militară expediționară, de o industrie de apărare semnificativă și de o pondere diplomatică în dezbaterile privind securitatea europeană.
Acest lucru face ca Polonia să fie utilă pentru Londra: un parteneriat strâns cu Varșovia îi permite lui Starmer să arate că Marea Britanie nu cere doar Europei un acord economic mai bun; ea contribuie la securizarea continentului.
Acest lucru contează pentru el și pe plan intern. Autoritatea internă a lui Starmer este slabă. Guvernul său se află sub presiune, Partidul Laburist se confruntă cu dificultăți politice, iar politica externă a devenit unul dintre puținele domenii în care el poate încă să pară un lider internațional serios.
Europa tratatelor
Pactul polono-britanic se înscrie, de asemenea, într-un model european mult mai amplu. Marea Britanie a semnat acorduri majore de securitate cu Franța și Germania. Și-a aprofundat relațiile de apărare nordică cu Norvegia. Polonia a semnat un tratat major de apărare cu Franța, își aprofundează cooperarea cu Suedia și Turcia și lucrează la un acord cu Germania. Acum, Marea Britanie și Polonia adaugă o altă verigă.
Această falangă de acorduri bilaterale devine una dintre trăsăturile definitorii ale apărării europene. NATO rămâne fundamentul. UE încă contează prin finanțare, reglementare, sancțiuni și programe industriale de apărare. Dar partea cea mai dinamică a sistemului este din ce în ce mai bilaterală. Guvernele formează cercuri mai mici, deoarece cercurile mai mici se mișcă mai repede.
Aceste tratate realizează ceea ce instituțiile mari adesea nu reușesc să facă. Ele creează siguranță politică, leagă industriile de apărare între ele și construiesc obiceiuri de cooperare militară. Ele permit țărilor să potrivească punctele forte specifice cu vulnerabilitățile specifice.
Marea Britanie aduce informații, rachete, tehnologie de apărare aeriană și influență diplomatică. Polonia aduce urgență, geografie, amploare, cheltuieli militare în creștere și o înțelegere directă a amenințării ruse.
Umbra americană
Presiunea imediată din spatele acestei schimbări o reprezintă Statele Unite.
Potrivit surselor TVP World, Statele Unite intenționează să-și reducă la jumătate capacitatea de lovitură profundă alocată Europei, inclusiv portavioane și avioane de luptă. Se pare că aliaților europeni li s-a cerut să stabilească până în iulie cum vor acoperi acest deficit.
Acest lucru este mult mai important decât recentele reduceri ale rotațiilor trupelor americane. Fosta purtătoare de cuvânt a NATO, Oana Lungescu, a sugerat că o schimbare a alocărilor în caz de criză ar putea avea consecințe mai mari decât desfășurarea sau retragerea a câteva mii de soldați. Mijloacele de lovitură profundă și submarinele de atac fac parte din forța de descurajare care o face pe Rusia să calculeze costul escaladării.
La începutul acestei luni, Varșovia a fost luată prin surprindere când Washingtonul a oprit o desfășurare rotativă planificată a 4.000 de soldați. Trump a promis ulterior Poloniei un efectiv „suplimentar” de 5.000 de soldați, dar episodul a întărit aceeași teamă. Angajamentele americane se pot schimba acum rapid.
Pentru Marea Britanie, lecția este similară. Vechea relație specială nu mai oferă aceeași siguranță. Trump a criticat aliații europeni, umilindu-l chiar pe Starmer, spunând că acesta „nu este Churchill”. El a pus la îndoială obligațiile NATO, s-a ciocnit cu Marea Britanie în privința Iranului și a presat Europa să-și asume o parte mult mai mare din propria sarcină de apărare.
Un alt tratat
Dar există pericolul de a exagera ceea ce schimbă pactul. Acesta nu readuce Marea Britanie în piața unică. Nu include Polonia în E3. Nu înlocuiește NATO. Nu rezolvă dependența Europei de capacitățile americane de lovitură profundă.
Dar arată forma pe care o ia securitatea europeană sub presiune. Când UE nu poate acționa suficient de rapid, când NATO depinde de o Americă incertă, când Marea Britanie dorește influență fără a fi membră a UE și când Polonia dorește statut strategic fără un loc în E3, guvernele apelează la instrumentul care le mai stă la dispoziție.
Editor : M.C
