Curtea Constituţională a României a publicat, vineri seară, motivarea deciziei de constituţionalitate privind „amendamentul Fritz” din Legea ANI, motivând că noua normă încheie un mandat „a cărui integritate a fost afectată”. Totodată, judecătorii spun că o situaţie de conflict de interese ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat afectează funcţia publică. În aceeași motivare, judecătorii arată de ce articolul depus de AUR privind depunerea de declarații de avere și de interese de către persoanele care au relații asemănătoare acelora dintre soți cu un demnitar încalcă constituția.
Documentul poate fi citit aici. (format .pdf, se deschide în filă nouă)
Motivarea CCR privind constituționalitatea „amendamentului Fritz”
Curtea Constituţională menţionează faptul că legea criticată nu reglementează un cumul de răspunderi sau sancţiuni „care s-ar autoexclude reciproc”, ci o singură formă de răspundere cu sancţiuni bine definite din punct de vedere juridic, menite să protejeze integritatea funcţiei, fără să fie încălcat art.1 alin.(5) din Constituţie, scrie News.ro.
Curtea reţine că, după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, neretroactivitatea legii a devenit un principiu constituţional şi deci nici legiuitorul nu poate adopta acte cu încălcarea lui.
„Deci, chiar şi în ipoteza în care legiuitorul ar dori în mod justificat să înlăture sau să atenueze unele situaţii nedrepte, el nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care să aibă caracter retroactiv, ci trebuie să caute mijloacele adecvate care să nu vină în contradicţie cu acest principiu constituţional”, se arată în motivarea deciziei.
Potrivit judecătorilor CCR, norma tranzitorie nu introduce o nouă sancţiune personală pentru o faptă din trecut, ci încheie o funcţie sau un mandat a cărui integritate a fost afectată.
CCR notează că se impune luarea în considerare a efectelor viitoare „ale situaţiei juridice născute anterior intrării în vigoare a noii legi în materia integrităţii publice ca fiind o situaţie în curs, căreia i se aplică prevederile legii noi”
„Ca atare, o situaţie de conflict de interese sau stare de incompatibilitate ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat se proiectează şi afectează integritatea funcţiei, demnităţii publice ori a mandatului, ceea ce conduce la discreditarea însăşi a funcţiei/demnităţii/mandatului exercitat care se întinde pe întregul interval temporal al executării sancţiunii de către titularul funcţiei/demnităţii publice/mandatului”, se arată în motivare.
Judecătorii constituţionali vorbesc despre o „alterare” a autorităţii şi a „imaginii” funcţiei publice ca efect în viitor al situaţiei juridice generate de fapta funcţionarului, faptă săvârşită sub legea veche.
Curtea constată că este necesară „racordarea integrativă a efectelor juridice produse sub vechea reglementare” la noua concepţie şi soluţie legislativă pentru a asigura „coeziunea acţiunii statului în domeniul funcţiei publice”.
În motivarea sa, CCR concluzionează că legea nu face altceva decât să pună capăt unei alterări grave a integrităţii funcţiei şi să redea credibilitatea şi calităţile distinctive ale acestora.
„A interzice legiuitorului să protejeze integritatea funcţiei/ demnităţii/ mandatului de drept public când aceasta a fost esenţialmente afectată printr-o acţiune nelegală a titularului său temporar pe motiv că acestuia din urmă i s-a aplicat o sancţiune echivalează cu abandonarea standardelor de protecţie asociate funcţiei publice privite lato sensu şi cu un regres al statului de drept”, transmite Curtea.
Curtea Constituţională a decis, luni, că amendamentul care îl vizează pe primarul Timişoarei, liderul USR Dominic Fritz, privind încetarea mandatului, la incompatibilitate şi conflict de interese, în 30 de zile, este constituţional.
Amendamentul a fost introdus de PSD în Legea ANI.
De ce nu este constituțional articolul privind declarația de avere a „persoanei care are relații asemănătoare acelora dintre soți” cu un demnitar
În ceea ce privește obligativitea depunerii de declarații de avere și de interese de către „persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți” cu un demnitar, CCR „constată că, de principiu, sintagma sus-menționată se poate referi la formele de conviețuire dintre persoane de sex diferit sau de același sex. În lipsa recunoașterii și protejării de către stat a formelor de conviețuire dintre persoane de sex diferit sau de același sex, statul nu poate lega consecințe juridice în raport cu aceste tipologii de relații. Mai mult, nu poate impune drepturi sau obligații acestor parteneri de fapt în condițiile în care caracterizarea juridică a acestor relații informale nu este realizată.
Curtea mai arată că, așa cum spune președintele Nicușor Dan în sesizarea sa de neconstituționalitate, „norma examinată nu este clară: «legea nu stabilește niciun criteriu obiectiv – durată, conviețuire, interdependență economică, asumare publică – pentru identificarea momentului de la care o relație afectivă devine relevantă juridic, lăsând persoanei vizate sarcina de a se autocalifica drept destinatar al obligației. Nu sunt reglementate nici ipoteza relației începute după numirea demnitarului, nici cea a încetării relației, nici situația relațiilor succesive. Sub aspectul previzibilității conduitei, aceasta contravine art.1 alin.(3) și (5) din Constituție, care impune ca legea să fie clară și accesibilă, astfel încât destinatarul să își poată adapta comportamentul.»
Mai mult, în cauză este necesară o apreciere personală a partenerului de fapt dacă se încadrează în sfera persoanelor care au relații asemănătoare acelora dintre soți. Iar această autoapreciere este evaluată ulterior de Agenția Națională de Integritate (ANI), sub aspectul existenței unei asemenearelații, relație care impune completarea și depunerea declarațiilor de avere și interese, respectiv a declarației de interese financiare. Astfel, se ajunge la situația în care ANI să aprecieze dacă persoana în cauză are sau nu o relație asemănătoare acelora dintre soți, ceea ce este o vădită încălcare a art.26 din Constituție”.
În ceea ce privește publicarea declarației de interese financiare, „Curtea reține că expunerea publică a declarației de interese financiare a persoanelor menționate în art.II pct.2 [cu referire la art.2 alin.(6) pct.43] depășește cu mult scopul legitim al măsurilor referitoare la integritatea funcției publice, intrând, în realitate, în registrul unei expuneri publice nejustificate a relației private pe care o întreține funcționarul/demnitarul public – practic nu mai interesează averea persoanei în cauză, ci mai degrabă relația sa privată –, ceea ce este contrar exigențelor Deciziei nr.297 din 29 mai 2025, precitată, și art.26 din Constituție.
Ca atare, o asemenea publicitate nu poate fi acceptată, având în vedere și faptul că, în realitate, această declarație copiază declarația de avere sau de interese (a se vedea elementele de conținut ale declarației de interese financiare prevăzute de anexa nr.5 la legea criticată). Or, prin Decizia nr.297 din 29 mai 2025, Curtea a stabilit de principiu că declarațiile de avere și de interese nu pot forma obiectul niciunei publicități. A eluda această constatare a Curții, în sensul publicării unor forme similare de declarații, denumite de interese financiare, nu face altceva decât să demonstreze că art.II pct.2 [cu referire la art.2 alin.(6) pct.43] din legea criticată încalcă art.147 alin.(4) raportat la art.26 din Constituție.
Având în vedere art.18 alin.(1) teza finală din Legea nr.47/1992 și ținând seama de faptul că dispozițiile art.II pct.2 [cu referire la art.2 alin.(6) pct.43] nu pot fi disociate de prevederile art.II pct.2 [cu referire la art.2 alin.(6) pct.1–42] din lege, întrucât publicitatea declarației de interese financiare vizează o serie extinsă de subiecte de drept supuse obligației de a depune o astfel de declarație, Curtea reține că aceleași considerente mai înainte expuse se impun cu privire la persoanele menționate la art.II pct.2 [cu referire la art.2 alin.(6) pct.1–42] din lege, în condițiile în care elementele de conținut ale declarației de interese financiare prevăzute de anexa nr.5 la legea criticată nu fac altceva decât să transleze într-un mod aproape identic declarația de avere și de interese, ambele nepublice, în declarația de interese financiare pe care a reglementat-o ca fiind publică.
Prin urmare, dispozițiile art.II pct.2 [cu referire la art.2 alin.(6)] din legea criticată încalcă art.147 alin.(4) prin raportare la art.26 din Constituție”, arată CCR în motivarea deciziei sale.
Editor : B.E.