Când Donald Trump a declanșat, alături de Israel, un război preventiv împotriva Iranului în luna februarie, mulți din țară au salutat această campanie ca fiind triumful suprem al carierei politice și diplomatice a lui Benjamin Netanyahu. Au trecut trei luni, iar regimul se află încă la putere la Teheran. Liderul de la Casa Albă urmărește încheierea unui acord care să redeschidă strâmtoarea Ormuz pentru petroliere, iar termenii acestuia au stârnit îngrijorare, consternare și furie în Israel, notează The Guardian.
„Israelul este complet la cheremul deciziilor unui președinte american capricios, superficial și disperat”, a scris Nahum Barnea în Yedioth Ahronoth, fiind unul dintre numeroșii comentatori care au condamnat atât acordul, cât și pe prim-ministrul israelian.
„Cu cât furia e mai mare, cu atât urletul e mai puternic, cu atât înfrângerea e mai zdrobitoare”, a adăugat el, într-o analiză usturătoare a strategiei lui Netanyahu dinaintea și din timpul campaniei pe care SUA au numit-o Operațiunea „Epic Fury” (n.red – Furie epică), iar Israelul „Operațiunea Roaring Lion” (n. red – Răgetul Leului).
„Dacă acordul despre care se discută în prezent va fi semnat, pagubele vor fi și mai grave. Miliardele care vor ajunge în buzunarele regimului vor avea un impact semnificativ”.
La începutul războiului, elita din domeniul securității din Israel a avertizat că Netanyahu risca să sacrifice cel mai important atu al țării în materie de politică externă, și anume sprijinul bipartizan din Statele Unite, în încercarea de a obține o schimbare de regim în Iran și, eventual, un avantaj în alegerile programate pentru luna octombrie.
La aproape trei luni de la debutul conflictului, sondajele de opinie din SUA indică faptul că o lovitură dură adusă unei moșteniri vechi de zeci de ani ar putea fi cea mai durabilă consecință a conflictului pentru Israel.
Potrivit New York Times, Israelul nu numai că a fost exclus din negocierile cu Iranul, dar nici măcar nu a fost informat cu privire la evoluția acestora. Guvernul său a fost nevoit să apeleze la aliații regionali și la rețelele lor de spionaj pentru a supraveghea conducerea iraniană.
Acordul pe care echipa lui Trump îl negociază ar putea impune anumite restricții asupra programului nuclear al Iranului, dar a existat un consens general asupra faptului că acestea ar fi mai puțin restrictive decât cele prevăzute în acordul încheiat de administrația lui Barack Obama în 2015.
Netanyahu a criticat acel acord, cunoscut oficial sub denumirea de Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), la acea vreme, la Washington DC.
„Acordul care se conturează este mult mai dezastruos decât cel anterior”, a scris Ben Caspit în ziarul Ma’ariv, subliniind riscul ca urmările războiului și ale acordului de încetare a focului să accelereze programul nuclear al Iranului, în loc să-l distrugă, așa cum promisese Netanyahu. „Dacă ei [Iranul] vor ajunge să dețină o bombă nucleară, aceasta va fi bomba lui Bibi”.
Asasinarea liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a dus la dispariția celui care a pus bazele programului nuclear, dar care a și împiedicat trecerea la etapa finală a fabricării unei arme, a adăugat el.
Celelalte preocupări ale Israelului în pragul războiului, printre care o rețea regională de aliați indirecți și un arsenal de rachete balistice care a provocat moarte și distrugere pe întreg teritoriul Israelului, nu par să fie deloc luate în discuție.
Membrii de extremă dreapta din coaliția lui Netanyahu îl presează acum să-l contrazică pe președintele american în legătură cu un armistițiu parțial cu Hezbollah în Liban, pus în aplicare sub presiunea Washingtonului.
„Este timpul ca prim-ministrul să bată cu pumnul în masa lui Trump și să-l informeze că ne întoarcem la război în Liban”, a scris luni pe rețelele sociale Itamar Ben-Gvir, ministrul israelian al securității naționale.
Probabil că îngrijorările legate de amenințările din partea Iranului și a aliaților săi stau la baza sondajelor care au arătat un sprijin puternic din partea israelienilor pentru decizia de a intra în război cu Iranul, chiar și după săptămâni de atacuri cu rachete.
Imediat după încetarea focului, peste o treime dintre israelienii de origine evreiască au declarat că erau foarte sau oarecum nemulțumiți de aceasta, comparativ cu puțin peste un sfert care s-au declarat foarte sau oarecum mulțumiți de încetarea luptelor, potrivit Institutului pentru Democrație din Israel.
Sprijinul acordat guvernului a scăzut, însă, pe măsură ce conflictul se prelungea fără niciun semn al schimbării de regim pe care Netanyahu o promisese.
Chiar și în aprilie, când ar fi putut exista mai multe motive de optimism pentru israelieni în ceea ce privește menținerea presiunii SUA asupra Iranului, aceștia erau dezamăgiți de modul în care guvernul gestiona războiul. Puțin peste o treime dintre ei au evaluat pozitiv performanța guvernului, potrivit aceluiași sondaj.
Nu toate criticile i-au fost adresate lui Netanyahu, iar nu toți cei nemulțumiți de acord au regretat războiul, dar schița planului aparent al lui Trump a găsit puțini susținători în Israel.
„În apărarea lui Trump, trebuie spus că măcar a încercat”, a scris Ariel Kahana în cotidianul în limba ebraică Israel Hayom. „Dorința sa curajoasă de a dezlănțui asupra Iranului puterea de foc colosală a Statelor Unite este de zeci de ori mai de preferat decât neputința istorică de care au dat dovadă toți predecesorii săi”.
„Concluzia este că Iranul poate și chiar prezintă lumii o imagine de victorie prin simplul fapt că încă rezistă. Trump, deocamdată, nu are o imagine similară cu care să riposteze. Aceasta nu este o veste prea bună pentru poporul israelian”.
Citește și:
Editor : A.M.G.
