Cu picioarele ușor ghemuite și brațele înfășurate în jurul pieptului, la prima vedere ar putea părea că persoana cunoscută sub numele de Green Boots (n.r. în traducere, Bocancii Verzi) doar trage un pui de somn. Timp de 30 de ani, însă, alpiniștii care țintesc să escaladeze vârful Everest au marcat întâlnirea lor cu omul cunoscut prin încălțăminta sa ca începutul așa-numitei zone a morții, la 8.000 de metri altitudine, unde oxigenul este insuficient, iar corpul uman începe să se oprească, scrie The Times.
Alpiniștii spun că depășirea „bornei” Bocancilor Verzi semnifică ultima încercare de a ajunge pe vârf. Încremenit în timp, corpul său servește drept avertisment pentru aventurieri.
Bocancii verde-lime i-au dat alpinistului numele său, dar puțini sunt siguri al cui cadavru este. El a fost unul dintre cei șase alpiniști indieni, membri ai Poliției de Frontieră Indo-Tibetane (ITBP), a căror expediție din 1996 către vârf pe ruta crestei nordice s-a încheiat cu o catastrofă.
Trei membri ai expediției s-au întors când vremea s-a înrăutățit. Alți trei – Tsewang Samanla, 38 de ani, Dorje Morup, 47 de ani, și Tsewang Paljor, 28 de ani, despre care se știa că era deosebit de entuziasmat de provocare – au luat decizia fatidică de a continua. A fost prima încercare a Indiei de a ajunge la vârf din partea de nord, considerată în general mai dificilă din punct de vedere tehnic decât fațada sudică de pe partea nepaleză.
Se crede că bărbații s-au apropiat de vârf, dar au fost forțați să se întoarcă, oprindu-se în timp ce se aflau încă în zona morții. Pentru o vreme, membrii echipei lor de dedesubt au raportat că au văzut faruri mișcându-se puțin deasupra unui loc cunoscut sub numele de A Doua Treaptă, la 8.570 de metri. Apoi pâlpâirea s-a oprit.
Toți trei bărbații au pierit. Nimeni nu este sigur dacă Green Boots este Morup sau Paljor. Ulterior a izbucnit o controversă cu privire la faptul dacă un grup de alpiniști japonezi i-au văzut pe cei trei bărbați muribunzi în drumul lor spre vârf, dar i-au ignorat.
ITBP plănuiește acum să recupereze corpul și să-i ofere un loc de veci, potrivit unui articol din Tribune. Ani de zile, alpiniștii au pășit peste sau în jurul corpului pentru a-și continua ascensiunea.
În 2014, un grup de alpiniști chinezi a tras trupul mai adânc sub o stâncă pentru a-l face mai puțin vizibil. Poliția de frontieră a emis o cerere de ofertă pentru a căuta o agenție de recuperare la mare altitudine, echipată pentru a se ocupa de operațiunea periculoasă și complexă de aducere la bază a cadavrului. Cererea precizează că trupul este al lui Morup.
Pentru a se califica, ofertanții trebuie să fi efectuat cu succes cel puțin o operațiune de salvare la o altitudine de peste 8.000 de metri, de preferință pe Everest, în ultimii cinci ani. Documentul de licitație precizează că operațiunea este planificată pentru perioada iunie-septembrie. Ofertantul câștigător va trebui să obțină permisiunea autorităților chineze din Tibet, să aranjeze transportul peste granița Tibet-Nepal, să zboare la Kathmandu și să îndeplinească formalitățile pentru repatrierea în India.
De asemenea, trebuie „să utilizeze tehnici adecvate de conservare pentru manipularea cadavrului care a zăcut timp de decenii în condiții de temperaturi sub zero grade, pentru a asigura o manipulare respectuoasă și sigură”.
Înainte de orice, recuperarea va fi extrem de dificilă. Niciun elicopter nu poate ateriza acolo. Doar șerpașii foarte experimentați pot încerca sarcina. La acea altitudine, mutarea unui cadavru înghețat, chiar și pe o distanță scurtă, îi va expune riscului de avalanșe și lipsă de oxigen. Apoi, coborârea acestuia pe panta aproape verticală va implica riscuri care pun viața în pericol.
Se crede că 200 de cadavre zac înghețate pe Everest, majoritatea în zona morții. Ar putea ieși la iveală și mai multe, pe măsură ce schimbările climatice subțiază stratul de zăpadă al muntelui.
Citește și:
Editor : Ș.R.