În orașe precum La Guaira, cele două cutremure puternice care au devastat recent Venezuela au distrus sute de clădiri și au adus din nou în atenția publicului un subiect îndelung dezbătut: de ce unele țări, precum Chile sau Mexic, rezistă în fața marilor cutremure mult mai bine decât alte state unde s-au produs dezastre similare?
Unul dintre cele mai recente exemple este cel din data de 16 septembrie 2015, atunci când un cutremur cu magnitudinea de 8,4 pe scara Richter a lovit Chile. În ciuda forței cutremurului, numărul de case distruse a fost unul relativ mic în comparație cu dezastre majore similare produse în alte părți ale lumii.
Un alt exemplu este cutremurul din 27 februarie 2010 din Chile, atunci când o singură clădire înaltă – un bloc din orașul Concepción – s-a prăbușit parțial în urma producerii seismului.
Arhitecții, inginerii și experții în seismologie au scos în evidență câțiva factori care explică de ce clădirile din Chile au rezistat mult mai bine: norme tehnice foarte stricte, aplicarea riguroasă a legii și construcții special proiectate pentru a absorbi energia seismică.
Atunci când se fac comparații între diferite cutremure trebuie ținut mereu cont de anumite diferențe importante, precum tipul cutremurului și cât de aproape se află epicentrul de zonele populate, a avertizat Ruben Boroschek, profesor al departamentului de inginerie civilă de la Universitatea din Chile, pentru El Pais.
„Clădirile noastre sunt pline de pereți rezistenți la cutremur”
Principalul avantaj al statului Chile este că țara a adoptat, încă din perioada 1906-1910, sisteme de construcție special gândite pentru a rezista cutremurelor.
Utilizarea frecventă a pereților structurali a prevenit de multe ori prăbușirea construcțiilor și a redus avariile produse la nivelul fațadelor și a pereților despărțitori, potrivit lui Boroschek.
„Clădirile noastre sunt pline de pereți rezistenți la cutremur. Ai putea să tai prin perete la bază și clădirea ar rămâne, cel mai probabil, în picioare”, a spus Boroschek. „Dacă ai face același lucru la clădirile cu grinzi și stâlpi (structuri în cadre), care sunt folosite la scară largă în Venezuela, ar fi șanse mari de prăbușire.”
În timp ce autoritățile venezuelene evaluează gradul de distrugere și inspectează infrastructura avariată, incidentele din Chile arată că magnitudinea unui cutremur nu este singurul element care determină amploarea pagubelor.
Și alți factori joacă un rol important, inclusiv distanța între zonele populate și falia care a generat cutremurul, precum și caracteristicile pământului pe care construcțiile au fost ridicate, a spus și Sergio Barrientos, directorul Centrului Național Seismologic de la Universitatea din Chile.
Epicentrul cutremurelor din Venezuela s-a aflat între orașele Yumare și Montalbán, în statele Yaracuy, respectiv Carabobo. Cu toate acestea, orașul La Guaira, care se află pe coastă, a suferit cele mai mari pagube.
Guvernul din Venezuela a declarat La Guaira, aflat la 30 de kilometri de Caracas, o zonă de dezastru. Cele mai multe blocuri de apartamente care s-au prăbușit în Venezuela au fost din acest oraș.
„Dezastrele sunt ceva ce noi construim în fiecare zi”
La Guaira a mai fost devastat și în 1999 de o serie de alunecări de teren catastrofale. O geografă de la Universitatea Centrală din Venezuela (UCV) a avertizat încă din 2019 că orașul a rămas la fel de vulnerabil precum era în urmă cu două decenii.
„Dezastrele sunt ceva ce noi construim în fiecare zi”, a spus ea, referindu-se la casele construite în râpe, pe versanți și pe teren instabil. „Acest lucru se întâmplă pentru că instituțiile sunt slabe. Apariția vulnerabilităților are mult de-a face cu ineficiența statului.”
Paola Rodriguez se afla în cartierul Catia La Mar din La Guaira când clădirile au început să se prăbușească din cauza cutremurului. „Credeam că o să mor.”
„Am fugit și abia puteam să-mi țin echilibrul. Dar ceea ce m-a șocat cel mai mult a fost să văd distrugerile care au rămas în urmă”, a spus Rodriguez într-un interviu oferit la câteva ore după producerea dezastrului.
Barrientos a explicat că cele două cutremure din Venezuela s-au produs la mică adâncime, ceea ce înseamnă că zonele afectate erau extrem de apropiate de sursa seismică.
„Când falia se rupe, generează unde care slăbesc în intensitate pe măsură ce se îndepărtează. Este ca lumina produsă de o lumânare: cu cât ești mai departe, cu atât pare mai plăpândă”, a spus Barrientos.
Fiecare cutremur major în Chile a dus la cerințe de inginerie mai stricte
Standardele de construcție respectate în Chile sunt gândite special pentru a face clădirile să reziste la cutremure foarte puternice, chiar și peste magnitudinea de 8 pe scara Richter, a precizat Marcelo Lagos, profesor al Institutului de Geografie din cadrul Universității Pontificale Catolice din Chile.
„Acele incidente au loc, în general, în largul coastei Chile. Sunt cutremure de subducție, când o placă oceanică intră sub o placă continentală. Ele tind să fie extrem de puternice și sunt acompaniate de multe ori de tsunamiuri”, a explicat Lagos.
De obicei, aceste cutremure au ceva în comun: nu se produc direct sub așezările umane, așa cum s-a întâmplat în Venezuela, potrivit lui Lagos.
Normele tehnice stricte în ceea ce privește construcția clădirilor în Chile au fost concepute în urma mai multor decenii de experiențe cu astfel de fenomene.
Fiecare cutremur major a dus la cerințe de inginerie mai stricte și mecanisme de verificare mai eficiente.
„Acest lucru ne-a permis să construim un sistem de gestionare a seismelor care ne oferă încredere că putem trăi sub amenințarea cutremurelor”, a spus expertul chilian.
„În Chile, cutremurele nu provoacă, în general, numărul mare victime pe care îl întâlnim în alte părți ale lumii. Dar acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte.”
Cutremurele de suprafață pot fi mult mai periculoase. „Creează o senzație falsă de siguranță”
În Chile a avut loc cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată, care a avut o magnitudine de 9,5 pe scara Richter. Cutremurul s-a produs în 1960 și a ucis 1.655 de persoane. Alte 2 milioane de oameni au rămas fără case.
În 2010, țara a fost devastată de un cutremur cu magnitudinea de 8.8, însă tsunamiul care a urmat a fost cel ce a produs majoritatea victimelor: peste 500 de oameni morți și zeci de mii de case distruse.
Unul dintre cei mai importanți factori de luat în considerare pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat în Venezuela este adâncimea mică a cutremurului, a spus Lagos.
Așa numitele cutremure de suprafață, generate de falii active, sunt mai puțin obișnuite decât cutremurele de subducție care afectează de obicei Chile.
„Venezuela are un istoric seismic important, dar aceste fenomene nu au loc la fel de frecvent ca în Chile. Cutremurele de mică adâncime au nevoie de perioade lungi pentru a acumula și elibera energie”, a explicat Lagos.
„Tocmai această raritate poate deveni o problemă pentru că face ca riscul să pară mai puțin vizibil și creează o senzație falsă de siguranță”, a mai avertizat Lagos.
Pentru autoritățile din Venezuela, o sarcină foarte importantă va fi să studieze nu doar clădirile care s-au prăbușit, dar și cele care au rezistat.
„În ciuda distrugerilor, multe clădiri au rămas în picioare, ceea ce indică faptul că au fost construite într-un fel ce le-a permis să reziste atât amplitudinii, cât și magnitudinii mișcării seismice, cu toate că au fost aproape de falie”, a spus Barrientos. „Trebuie să învățăm de pe urma clădirilor care au supraviețuit.”
Editor : Raul Nețoiu