Povestea hepatitei: 191 de oameni s-au îmbolnăvit după o vaccinare. Cazul misterios care a ajutat la descoperirea hepatitei în 1885

De mii de ani, oamenii au observat simptome precum îngălbenirea pielii și a ochilor, urina închisă la culoare sau diverse forme de boală hepatică, fără să știe însă care este cauza lor. În timp ce civilizații antice descriau episoade de icter cu mii de ani în urmă, medicina avea să aștepte secole până să înțeleagă că în spatele acestor manifestări se aflau mai multe virusuri diferite.

De Ziua Mondială de Luptă împotriva Hepatitei, marcată pe 28 iulie, istoria acestei boli arată cât de lung și complicat a fost drumul de la observație la diagnostic și tratament.

Un focar misterios a atras atenția medicilor în urmă cu mai bine de 140 de ani

Un moment important în cercetarea hepatitei a avut loc în 1885, în orașul german Bremen. După ce angajații unui șantier naval au fost vaccinați împotriva variolei, 191 dintre ei au dezvoltat icter, o afecțiune cunoscută la acea vreme sub denumirea de „icter cataral”.

Inițial, vaccinarea a fost considerată cauza îmbolnăvirilor. Cercetările ulterioare au indicat însă o explicație diferită. Într-o perioadă în care procedurile medicale nu beneficiau de standardele moderne de sterilizare, materialele biologice folosite în procesul de vaccinare ar fi putut transmite un agent infecțios.

Medicii nu dispuneau atunci de teste de laborator capabile să identifice virusurile și nici nu înțelegeau mecanismele prin care infecțiile puteau fi transmise prin sânge sau produse biologice. Tot ce puteau observa era un tipar neobișnuit: mai multe persoane care trecuseră prin aceeași procedură medicală dezvoltaseră ulterior icter.

Focarul de la Bremen avea să devină una dintre dovezile timpurii care sugerau că anumite forme de hepatită puteau fi transmise prin sânge sau materiale biologice contaminate.

Citește și: Tot ce știm până acum despre hepatita misterioasă. Ce se întâmplă cu ficatul în cazul hepatitei

Războaiele au scos la iveală amploarea problemei

În deceniile următoare, conflictele militare au contribuit fără să vrea la înțelegerea modului în care se răspândea hepatita. În timpul Războiului Civil American, aproximativ 40.000 de soldați ai Uniunii ar fi dezvoltat o boală asemănătoare hepatitei. Situația a devenit și mai complexă în secolul XX.

Unul dintre cele mai mari episoade a fost înregistrat în 1942, când peste 28.000 de militari s-au îmbolnăvit după administrarea unui vaccin împotriva febrei galbene. Investigațiile ulterioare au indicat că anumite loturi de vaccin conțineau ser uman folosit pentru stabilizare, ceea ce a permis transmiterea virusului care avea să fie identificat ulterior drept virusul hepatitei B.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, numărul cazurilor de hepatită a ajuns la milioane. Medicii au început să observe că unele îmbolnăviri apăreau după expunerea la sânge contaminat sau injecții, în timp ce altele erau asociate cu apă și alimente contaminate și cu condiții sanitare precare.

Treptat, cercetătorii au ajuns la concluzia că hepatita nu reprezenta o singură boală. Existau mai multe forme, cu moduri diferite de transmitere și cu mecanisme distincte de evoluție.

Citește și: Ce alimente să consumi dacă ai hepatită

Descoperirea care a schimbat definitiv lupta împotriva hepatitei B

Un moment decisiv a venit în 1965, când medicul și geneticianul american Baruch S. Blumberg a identificat, în timpul cercetărilor sale asupra proteinelor din sânge, un marker neobișnuit la un pacient aborigen australian. Descoperirea a fost denumită „antigenul Australia” și avea să se dovedească esențială pentru înțelegerea hepatitei B.

Identificarea acestui marker a făcut posibilă dezvoltarea testelor de sânge pentru depistarea virusului, contribuind la creșterea siguranței transfuziilor. Mai mult, cercetarea a deschis drumul către dezvoltarea vaccinului împotriva hepatitei B. Importanța descoperirii a depășit însă sfera hepatitei. Infecția cronică cu virusul hepatitei B este una dintre cauzele majore ale cancerului hepatic, ceea ce înseamnă că vaccinul împotriva hepatitei B se numără printre vaccinurile care pot contribui la prevenirea unui tip de cancer.

Pentru contribuțiile sale, Baruch Blumberg a primit în 1976 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.

Cum au fost descoperite celelalte virusuri hepatitice

După identificarea virusului hepatitei B, cercetările s-au intensificat. În următoarele decenii au fost identificate și alte virusuri hepatitice: A, D și E.

Un alt pas major a fost făcut în 1989, când cercetătorii au identificat virusul hepatitei C. Descoperirea a contribuit la rezolvarea unui mister medical care durase decenii și a făcut posibilă dezvoltarea unor metode de diagnostic și tratament din ce în ce mai eficiente. Astăzi, medicina dispune de vaccinuri pentru prevenirea hepatitei B și de tratamente antivirale moderne care pot vindeca, în multe cazuri, infecția cu virusul hepatitei C.

Hepatita continuă să provoace milioane de îmbolnăviri și decese

În ciuda progreselor extraordinare din ultimele decenii, hepatita virală rămâne o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, hepatitele virale sunt responsabile anual de aproximativ 1,3 milioane de decese, în principal prin complicații precum ciroza și cancerul hepatic.

Una dintre cele mai mari probleme este faptul că infecțiile pot evolua ani întregi fără simptome evidente. În această perioadă, virusul poate continua să afecteze ficatul, iar boala poate fi descoperită abia când apar complicații severe. Tocmai de aceea, diagnosticarea precoce, testarea persoanelor cu risc și accesul la tratament reprezintă elemente esențiale în reducerea numărului de decese.

De la un focar misterios la vaccinuri și tratamente moderne

Istoria hepatitei este, în fond, povestea unei descoperiri construite pas cu pas. Un focar neobișnuit observat în urmă cu mai bine de un secol, îmbolnăvirile înregistrate în rândul soldaților și identificarea unor markeri misterioși în sânge au contribuit, fiecare, la rezolvarea unei părți din puzzle. Astăzi, milioane de oameni beneficiază de transfuzii de sânge mai sigure, vaccinuri eficiente, teste de laborator precise și medicamente capabile să trateze sau chiar să vindece anumite forme de hepatită.

De Ziua Mondială de Luptă împotriva Hepatitei, istoria acestei boli amintește și de importanța cercetării medicale. Uneori, progresul începe cu un eveniment aparent inexplicabil și cu un medic sau cercetător care refuză să accepte că nu există un răspuns.

Foto: shutterstock