În aproape 40 de ani, Mako Nishimura nu a pierdut niciodată o luptă. Ea este, cel mai probabil, și singura femeie care a devenit membru yakuza cu drepturi depline. Nishimura s-a luptat să facă parte din mult temuta lume mafiotă a Japoniei, însă dependența de droguri și declinul lent al grupărilor de crimă organizată aproape că au distrus-o, scrie The Guardian.
Atitudinea relaxată a lui Nishimura în privința violenței este ceea exact ceea ce le-a atras atenția membrilor yakuza în 1986, pe vremea când ea avea doar 19 ani. Nishimura fugise de acasă și fusese deja închisă într-un penitenciar pentru minori, trăind acum în Gifu, un oraș din apropiere de Nagoya.
Într-o seară, ea a primit un telefon – o prietenă care era gravidă, Aya, era în pericol. Nishimura a luat o bâtă de baseball și a fugit să își ajute prietena, care era înconjurată pe stradă de cinci bărbați.
Când unul dintre ei a lovit-o pe Aya cu piciorul în burtă, Nishimura i-a strigat prietenei ei să fugă și s-a năpustit asupra atacatorilor cu bâta în mână.
Când au sosit polițiștii, aceștia i-au găsit pe cei cinci bărbați plini de sânge. O scenă demnă de semnificația din spatele prenumelui ei, Mako: „copilul diavolului”. Nishimura a fugit și s-a ascuns la sute de kilometri de Tokyo.
Mako Nishimura, singura femeie care a trecut prin ritualul tradițional de afiliere cu yakuza
Mai târziu, după ce s-a întors la Gifu, un localnic a abordat-o într-un club de noapte – el era membru al Inagawa-kai, una dintre cele mai mari sindicate de crimă organizată din Japonia. Voia să o recruteze pe Nishimura.
Ea făcea deja parte dintr-o gașcă de motocicliști cu care participa la curse ilegale și jefuia magazine îmbrăcată în costume albe precum cele purtate de piloții kamikaze din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Nishimura conducea o rețea de prostituție, extorca întreprinderile locale și vindea – și consuma – cantități mari de metamfetamine. Bărbatul din Inagawa-kai nu i-a făcut o impresie prea bună, așa că l-a refuzat.
Însă, Nishimura a rămas atrasă de ideea de a fi membru yakuza. Acest lucru i-ar fi adus respect, protecție și, mai presus de orice, ocazia să facă mulți bani.
Câteva zile mai târziu, un alt membru yakuza a abordat-o. Ryochi Sugino conducea filiala locală din Gifu al uneia dintre cele mai mari grupări mafiote din Japonia.
Sugino era un criminal condamnat, însă era carismatic și avea o „aură” paternă. I-a câștigat imediat încrederea lui Nishimura.
La doar 20 de ani, Nishimura a parcurs ritualul de intrare în yakuza (sakazuki), ceea ce legat-o pe viață de Sugino. Ea este, cel mai probabil, singura femeie care a efectuat acest ritual. Nishimura era mândră de noua ei identitate.
Ascensiunea și decăderea mafiei tradiționale japoneze
Spre deosebire de mafia din Italia, care reține o parte din profiturile obținute de membrii lor printr-o schemă ierarhică rigidă, yakuza funcționează mai degrabă ca o franciză: membrii acestor grupări plătesc un fel de taxă lunară pentru a continua să facă parte din grupul cu care sunt afiliați.
Când s-a alăturat Nishimura, yakuza trecea printr-o perioadă prosperă. În timp ce mafioții din alte țări se consideră outsideri, yakuza a ajuns instituționalizată de mult timp, dezvoltându-se odată cu statul, nu împotriva lui.
Membrii yakuza susțin că se trag din vechii samurai din era feudală și au ajutat la prădarea Asiei în numele forțelor imperiale japoneze. Până la mijlocul secolului al XX-lea, imaginea lor de infractori patrioți a fost promovată și mai mult prin filmele și editurile de benzi desenate japoneze finanțate de yakuza.
În anii ‘80, yakuza nu traficau doar arme, droguri și femei, ci dețineau și cazinouri, terenuri de golf și zgârie-nori, extorcând bani de la marile corporații pe care le amenințau că le vor distruge operațiunile.
Cele mai mari sindicate yakuza dețineau active de sute de milioane de dolari și erau jucători importanți la bursă, având operațiuni din Hawaii și până în Ho Chi Minh.
Dar, odată cu spargerea bulei economice din Japonia, la începutul anilor ‘90, și o serie de scandaluri de succesiune care au dat în vileag relația apropiată dintre grupurile de crimă organizată și politicieni, publicul din Japonia a cerut tot mai mult ca poliția să ia măsuri împotriva bandelor criminale. Astăzi, yakuza pare a fi doar o umbră palidă a ceea ce a fost cândva.
„Nu am pierdut niciodată o luptă contra unui bărbat”
Nishimura nu mai este membru yakuza. Ea trăiește într-un apartament mic din apropiere de gara din Gifu, înconjurată de plante și poze cu cei doi fii adulți ai ei, cu care, din cauza problemelor ei cu legea și dependența de droguri, nu a putut păstra prea mult legătura.
Nishimura are acum 59 de ani. Cele mai vizibile semne că a făcut cândva parte din yakuza sunt tatuajele care îi acoperă gâtul și mâinile și faptul că îi lipsește o parte din degetul mic de la mâna stângă, pe care și l-a tăiat singură ca o formă de pedeapsă pentru o greșeală colectivă.
Nishimura nu dorește ca viața ei să fie judecată dintr-o perspectivă feministă. „Eram un bărbat. A trebuit să mă comport ca un bărbat. Eram grozavă în luptă. Nu am pierdut niciodată o luptă contra unui bărbat”, a spus ea pentru The Conversation.
Totuși, ea a spus că se simte rușinată de lunga perioadă în care a fost implicată în activități ilegale, în care de multe ori femeile erau cele exploatate, și că încearcă să își răscumpere greșelile.
Nishimura a scris o carte de memorii despre momentele plăcute și cele mai puțin plăcute din viața ei în lumea crimei organizate din Japonia. Ea lucrează acum pentru o organizație de caritate pentru a ajuta foști membri yakuza să renunțe de tot la acest stil de viață.
Pe măsură ce grupările mafiote tradiționale din Japonia încep treptat să dispară, Nishimura speră ca ultimul capitol din viața ei să o ajute să se împace și cu propria ei familie.
Editor : Raul Nețoiu
