Un nou acord prin care Statele Unite ar urma să investească în Arabia Saudită pentru ca țara aliată să obțină capacități nucleare pașnice a stârnit îngrijorare despre o posibilă militarizare a Orientului Mijlociu, în care mai mulți actori regionali vor încerca să dezvolte arme de distrugere în masă. Prințul moștenitor Mohammed bin Salman a declarat public că țara sa va căuta să obțină arme nucleare dacă Iranul își va dezvolta propriul său arsenal nuclear – iar el nu este singurul lider din regiune care ia în calcul o astfel de strategie.
Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, un aliat al Statelor Unite și apropiat al președintelui american Donald Trump, a avertizat de mult timp că nu ar trebui să existe nicio restricție împotriva obținerii de focoase nucleare de către Ankara – în afară de cele americane, care se află deja pe teritoriul țării.
Egiptul a avut un plan militar secret de cercetare nucleară în timpul Războiului Rece și ar putea, de asemenea, să își schimbe poziția privind neproliferarea armamentului nuclear, în anumite condiții, dat fiind programul civil existent.
În același timp, au apărut noi întrebări legate de vechiul acord nuclear „123” al Statelor Unite cu Emiratele Arabe Unite, un partener apropiat al Israelului, care a accelerat competiția regională cu Arabia Saudită.
Anunțul înțelegerii dintre SUA și Arabia Saudită a provocat reacții negative în Israel, singura putere nucleară din Orientul Mijlociu – cu toate că Tel Avivul nu confirmă și nici nu neagă faptul că ar avea un arsenal nuclear.
O zi mai târziu, Trump a precizat faptul că înțelegerea nu le permite saudiților să îmbogățească uraniu și se aplică doar în condițiile în care Riadul va normaliza legăturile diplomatice cu Israelul – o clauză care lipsea din anunțul inițial. Până acum, Arabia Saudită a spus că va accepta această clauză doar dacă Israelul va prezenta un plan detaliat pentru crearea unui stat palestinian.
Riscurile dezvoltării unei arme nucleare de către Arabia Saudită
„Cred că ar trebui să fim îngrijorați de viitoarele utilizări ale unei instalații de îmbogățire a uraniului pe care SUA o vor construi în Arabia Saudită, dar eu cred că cel mai important lucru este precedentul pe care îl stabilește”, a spus Yoel Guzanski, cercetător principal al Institutului pentru Studii Naționale de Securitate de la Tel Aviv, care a fost consilierul mai multor premieri israelieni.
„Pentru prima dată, Statele Unite îi oferă unei țări din Orientul Mijlociu, dacă nu chiar din întreaga lume, dreptul de a îmbogăți uraniu într-un acord de tip 123”, a mai spus Guzanski pentru Newsweek.
„Alte țări vor spune: ‘Hei, dacă saudiții pot să îmbogățească, vrem și noi la fel. Merităm și noi aceleași condiții’. Asta mă îngrijorează pe mine.”
Îmbogățirea uraniului până la nivelul de care este nevoie pentru a produce arme nucleare și desfășurarea procesului metalurgic necesar producerii de focoase nucleare presupun o expertiză semnificativă în acest domeniu.
Cu toate că Arabia Saudită are o relație veche cu Pakistanul, care a fost consolidată recent printr-un pact de apărare reciprocă, nu există dovezi clare că cele două țări ar fi făcut schimb de cunoștințe în domeniul nuclear.
Orice acțiune întreprinsă în direcția obținerii de arme nucleare riscă să provoace măsuri și sancțiuni internaționale ce ar putea fi devastatoare pentru economia Arabiei Saudite, la fel cum s-a întâmplat în cazul Iranului și Coreei de Nord.
„Opțiunea finală” și „un Orient Mijlociu nuclear multipolar”
Consecințele acestei înțelegeri depind mult de detaliile ce se ascund în spatele acordului SUA-Arabia Saudită, pentru că acesta va fi modelul pe care se vor baza viitoarele înțelegeri încheiate în întreaga regiune și în restul lumii, potrivit lui John Erath, fost diplomat american și oficial al Consiliului Național de Securitate.
Multe alte țări „vor privi cu mare atenție” acest subiect, mai ales în „lumea islamică sunnită”, pe care Arabia Saudită, Turcia și Egiptul încearcă să o conducă.
Fostul diplomat saudit Saad Abdullah Al-Hamid a spus că „posibilele repercusiuni, bazate pe actuala situație din Iran, care reprezintă un dezechilibru de putere, nu duc neapărat la o cursă deschisă și directă de producere a bombelor nucleare”.
Scenariul este unul mult mai complex și se bazează pe trei potențiale etape, potrivit lui Al-Hamid. Prima fază presupune o „înarmare cu tehnologii soft” prin care țările „se vor grăbi să obțină programe nucleare pașnice cuprinzătoare care includ tehnologii de îmbogățire a uraniului și lucrări științifice, creând o stare de ‘descurajare virtuală’”.
A doua etapă implică „diversificarea parteneriatelor strategice”, ceea ce necesită stabilirea unor acorduri de apărare cu China, Rusia și alte state, precum și achiziționarea de tehnologii avansate pentru rachete hipersonice și sisteme de apărare antiaeriană ca „o alternativă intermediară la descurajarea nucleară”.
A treia etapă – „opțiunea finală” – ar fi „dacă un stat rupe tăcerea și anunță încheierea cu succes a unui test nuclear. Va avea loc un efect de domino și va apărea un ‘Orient Mijlociu nuclear multipolar’ – cel mai periculos scenariu pentru instabilitatea în Orientul Mijlociu”, a spus Al-Hamid.
„Țări vulnerabile în fața unei invazii sau a unei schimbări de regim”
Ceea ce s-a întâmplat în țări precum Ucraina sau Libia a dus la realizarea faptului că „renunțarea la descurajarea nucleară sau la arsenalul strategic a lăsat aceste țări vulnerabile în fața invaziei sau a schimbării de regim”, a mai spus fostul diplomat saudit.
În același timp, țări precum Coreea de Nord, care au deja arme nucleare, „se bucură de o imunitate aproape completă împotriva agresiunii externe directe”, potrivit lui Al-Hamid.
Riscul declanșării unui val de neoprit al proliferării nucleare în Orientul Mijlociu și Africa de Nord a fost unul din principalele motive din spatele politicii de neproliferare susținute de Statele Unite în privința programului nuclear iranian, a explicat Farzan Sabet, cercetător și expert în Iran din partea Institutului de Înalte Studii Internaționale și de Dezvoltare de la Geneva.
„Un acord nuclear americano-saudit mai permisiv ridică acum posibilitatea ca Washingtonul să adopte o atitudine mai blândă și față de Teheran în privința programului său nuclear”, a mai spus Sabet.
Editor : Raul Nețoiu