„Marcel Ciolacu l-a găsit pe Ionel Arsene acolo unde statul român nu reușește să-l găsească de ani de zile. Dacă tot l-a găsit, poate îl convingea să se întoarcă acasă”, spune ironic Florin Negruțiu. Claudiu Pândaru observă: „Mai grav decât fotografia este faptul că ea nu mai șochează pe nimeni. Asta spune multe despre relația dintre politicieni și o parte a electoratului.”
Transcriptul discuției:
Claudiu Pândaru: O întâlnire între prieteni vechi, nu-i așa, pe meleaguri străine. Protagoniști: Marcel Ciolacu și un alt fost politician PSD, Ionel Arsene. Singura problemă este că statul român se chinuie să-l aducă în țară pe domnul Arsene, pentru că este căutat de autorități.
Florin Negruțiu: Îl caută pe Ionel Arsene cum îl caută și pe Sebastian Ghiță, care se ascunde la vedere, dincolo de Dunăre. Nimeni nu vede nicio problemă.
Marcel Ciolacu, cu spiritul lui de Sherlock Holmes, l-a dibuit pe Ionel Arsene într-un hotel de lux din Italia, unde cei doi au fost fotografiați de un cetățean aflat pe terasă. Imaginile au fost publicate de HotNews.
Eu cred că domnul Marcel Ciolacu ar trebui lăudat, felicitat. Sunt sigur că s-a dus în Italia nu să mănânce caviar cu polonicul. S-a dus să-l convingă pe Ionel Arsene să se întoarcă acasă, să lucreze împreună la legea salarizării, la reformele din PNRR, să facă bine pentru oameni, așa, social-democrat, cum au făcut până acum.
Nu cred că pentru asta s-a dus domnul Ciolacu acolo. Uite ce spune: „Ce fac eu personal nu privește pe nimeni.”
Eu zic că este modest. Nu cred că a fost o aroganță de genul jetului Nordis. Eu cred că a fost un sacrificiu pentru binele românilor această vizită în Italia la prietenul său Ionel Arsene.
Las la o parte faptul că, pentru statul român, domnul Arsene este un fugar și un urmărit internațional, condamnat la șase ani de închisoare pentru o șpagă de aproximativ 100.000 de dolari.
Claudiu Pândaru: Ca să continui în nota în care ai descris fotografia, și domnul Ciolacu este un nedreptățit internațional. Nu i s-au recunoscut până acum meritele construcțiilor bugetare succesive din anii în care a guvernat și nici deciziile bărbătești pe care le invoca atunci când vorbea despre buget și investiții.
Dar ceea ce mă frapează, dincolo de politicienii pe care îi cunoaștem deja, este altceva. Fotografia aceasta nu a șocat pe nimeni. Nu cred că am auzit pe cineva spunând: „Uite, domnule, Marcel Ciolacu, despre care credeam cu totul altceva.”
Și asta spune multe despre apatia unei părți a societății. Despre faptul că unii politicieni, indiferent câte dosare, condamnări sau fugari îi înconjoară, continuă să fie votați.
Iar cei care plătesc taxe, care pierd bani europeni, care nu primesc serviciile publice pentru care contribuie, îi votează în continuare pe acești oameni care, după cum spune chiar Marcel Ciolacu, consideră că viața lor privată nu privește pe nimeni.