Europa ar putea avea o iarnă grea, cu valuri de ger și ninsori abundente, arată primele prognoze ale Severe Weather Europe. Estimările pe termen lung arată un vortex polar slăbit, din cauza fenomenului El Nino, al tiparelor vântului din stratosferă și cantității tot mai mici de gheață din Arctica. Aceste trei elemente ar urma să influențeze condițiile meteo din Statele Unite, Canada și Europa.
Cele trei fenomene pot influența vortexul polar facilitând circulația aerului rece spre sud. Totuși, un vortex polar mai slab sau perturbat nu garantează frig și zăpadă pentru toată lumea, dar crește posibilitatea ca aerul arctic să poată ieși din regiunile polare și să ajungă la latitudini medii, explică Severe Weather Europe.
Vortexul polar
În termeni simpli, vortexul polar este o denumire pentru circulația aerului pe timp de iarnă deasupra emisferelor nordice (și sudice). Este ca un zid rotativ deasupra regiunilor polare, care se ridică de la suprafață în stratosferă (peste 50 km înălțime), captând aerul polar rece în interior.
Vortexul polar este împărțit în două straturi: stratosfera (la altitudini mai mari) și troposfera (la altitudini mai mici). Aceste două straturi sunt conectate, dar adesea se comportă diferit. Un vortex polar stabil acționează ca o barieră, blocând cel mai rece aer în Polul Nord, ceea ce înseamnă o iarnă mai blândă pentru Statele Unite și Europa.
Când vortexul polar este perturbat sau se prăbușește, aceste „ziduri polare” se destramă, permițând aerului arctic rece să se îndrepte spre sud, la latitudini medii. Acest lucru poate fi amplificat dacă vortexul polar este puternic înainte de a se prăbuși.
Trei factori ar putea duce la slăbirea vortexului polar în iarna 2026-2027: un El Nino puternic, anomalii ale vântului stratosferic și pierderea unei cantități mari din gheața arctică.
El Nino
Primul factor este ENSO, prescurtare de la „El Nino Southern Oscillation” (Oscilația Sudică El Nino). Aceasta este o regiune a Oceanului Pacific ecuatorial care se schimbă între faze calde și reci. De obicei, există o schimbare de fază la fiecare 1-3 ani, dar unele evenimente pot dura câțiva ani.
În prezent, se observă o fază caldă a El Nino foarte puternică, încă în curs de dezvoltare, dar care ar putea deveni una dintre cele mai puternice din ultimele decenii.
Prognoza temperaturii oceanului pentru sfârșitul toamnei și începutul iernii arată că aceasta ar putea crește cu peste 4 grade peste normal, ceea ce ar însemna un eveniment Super El Nino.
Un super El Nino duce de obicei la schimbări meteorologice mai extreme, amplificând schimbările sezoniere normale. Acestea pot duce la inundații masive, secete severe și modificări semnificative ale traiectoriilor sistemului de presiune, care pot afecta întreaga planetă, în special în sezonul de iarnă.
Din punct de vedere istoric, o iarnă afectată de El Nino are o probabilitate mare de a produce un eveniment de încălzire stratosferică. A produs astfel de evenimente în trecut, dar și în iernile mai recente.
Încălzirea stratosferică poate slăbi sau chiar destabiliza vortexul polar, mai ales în decembrie și ianuarie.
Vântul stratosferic
La fel ca în regiunea afectată de El Nino, există și o parte a atmosferei care alternează între o fază pozitivă și una negativă. Dar, în loc de temperaturi, aici e vorba de direcția vântului. Aceasta se numește Oscilația Cvasi-Bienală sau QBO.
QBO este o variație regulată a vânturilor dn stratosfera tropicală, care își schimbă direcția de la est la vest. Vânturile puternice din stratosferă se deplasează într-o centură în jurul planetei, la ecuator. Și, aproximativ la fiecare 17 luni, aceste vânturi își schimbă complet direcția.
Pentru că este o schimbare regulată, QBO a primit porecla de „bătăile inimii atmosferei”.
O analiză zilnică a radiosondelor NASA arată, de asemenea, direcția vântului în stratosferă, deasupra tropicelor. Aceasta dezvăluie vânturi vestice în jurul nivelului de 22-30 km înălțime, confirmând că faza QBO vestică este în prezent activă. Aceasta se află în stadii incipiente și va continua să se intensifice și să se stabilizeze în jurul nivelului de 24 km pe măsură ce se apropie iarna.
Există mai multe motive pentru care QBO este important pentru vremea din perioada iernii. Unul dintre ele este că are influență asupra vortexului polar.
Un QBO vestic ajută de obicei la menținerea Vortexului Polar mai puternic și mai stabil, deviind energia undelor planetare de la pol. Dar în timpul unui El Nino puternic, acest efect de stabilizare poate fi diminuat, deoarece El Nino poate amplifica energia undelor atmosferice din Pacific în stratosfera polară.
El Nino poate slăbi substanțial Vortexul Polar, dar momentul depinde de QBO: faza estică este mai favorabilă în ianuarie, în timp ce faza vestică devine mai favorabilă în februarie.
Gheața arctică
Al treilea factor de impact pentru iarna 2026-2027 este extinderea gheții marine peste regiunile polare. Calota glaciară nordică joacă un rol important în modelele de presiune, bilanțul energetic și undele planetare, de aceea este corelată direct cu vortexul polar de iarnă aflat chiar deasupra ei.
Într-un studiu recent, s-a descoperit că două regiuni joacă un rol important în intensitatea vortexului polar pe timpul iernii: mările Barents și Kara (BKS) și Marea Okhotsk (SOK).
Pierderea gheții în regiunea Barents/Kara creează un vortex polar mai slab, în timp ce pierderea gheții în Okhotsk provoacă un vortex polar mai puternic. Acest lucru se datorează faptului că fiecare regiune are un impact diferit asupra undelor planetare și a eliberării de energie în stratosferă.
Cele mai recente observații arată regiunile Barents și Kara fără gheață și o extindere peste normal a gheții marine în regiunea Okhotsk. Nu ne aflăm încă în perioada principală de topire, dar aceasta este în prezent o situație de manual pentru apariția unui vortex polar mai slab în iarna 2026-2027.
Și prognoza ECMWF pentru această toamnă indică o topire accentuată a gheții în mare parte din Arctica, inclusiv în zona Barents/Kara.
O prăbușire a vortexului polar apare, de obicei, după o încălzire rapidă a stratosferei. Când efectele ajung în straturile mai joase ale atmosferei, presiunea crește deasupra regiunilor polare, iar aerul rece coboară spre sud. Un episod similar a avut loc la sfârșitul lui ianuarie 2026, când aerul rece a ajuns în nordul și centrul Europei.
Editor : M.B.