Oricui i se poate întâmpla să uite de ceva important, deși inițial părea imposibil să se întâmple așa ceva. Și totuși, se poate întâmpla – cu atât mai mult într-un mediu de viață stresant, în care multitaskingul este la ordinea zilei. Dacă nu este vorba decât de ceva izolat poate fi motiv de amuzament. Însă, în unele cazuri, uitarea și lipsa de atenție pot deveni un nou mod de a fi.
Când ar trebui să alerteze astfel de episoade și în ce condiții ar trebui să determine o vizită pentru o evaluare de specialitate, ne-a spus dr. Melina Iordache, medic specialist psihiatrie-psihoterapie în cadrul Centrului de Psihiatrie și Psihoterapie MindCare Constanța.
Să uiți de aniversarea cuiva important din viața ta sau să lași cheile în broasca de la ușa casei sunt accidente ale memoriei sau ale atenției care se pot întâmpla oricui în anumite condiții de viață. Astfel de derapaje pot apărea atunci când se produc perturbări ale mecanismelor neurobiologice de la nivelul creierului și nu sunt asociate neapărat unei afectări propriu-zise, definitive a funcțiilor cognitive. De exemplu, în unele cazuri, uitarea episodică, poate apărea în contextul unei epuizări profesionale sau după o perioadă de deprivare de somn. Partea bună este că uitarea poate fi considerată de moment în astfel de cazuri, pentru că poate fi reversibilă. De asemenea, o uitare temporară se poate instala în urma intoxicației cu alcool. Similar, în demența alcoolică, poate fi afectată memoria. Însă dacă cei în cauză opresc consumul de alcool în primele stadii ale dependenței, procesul poate deveni reversibil.
„Uitarea este un proces normal pentru creier. Se poate întâmpla și în condiții de stres sau de oboseală. Însă dacă îți amintești la scurt timp de programarea de care ai uitat sau dacă îți cauți cheile și le găsești, ești într-o zonă de funcționare normală. Uitarea devine semnal de alarmă când nu mai știi data exactă, ziua săptămânii sau anotimpul, când îți găsești cheile în frigider, când pui de mai multe ori aceeași întrebare în aceeași conversație.
Dacă cineva este îngrijorat, este important să-și poată răspunde la aceste întrebări: «Cât de des am uitat de o aniversare sau de o programare?»; «Cât de des îmi pierd cheile și unde le găsesc?»; «Cât de des am uitat să-mi plătesc facturile?».”, a precizat dr. Melina Iordache.
Indicii subtile ale unui declin precoce
Există nuanțe fine în procesele de uitare și de lipsă a atenției care fac diferența între un proces de autoapărare a unui creier suprasolicitat ori, poate, aflat „pe pilot automat” și un fenomen de regres patologic, progresiv al funcțiilor ce țin de cogniție: memorie, atenție, concentrare, raționament. De exemplu, demența de tip Alzheimer sunt asociate, de obicei, cu un declin cognitiv care apare insidios și se dezvoltă progresiv. În schimb, alte demențe, precum cele frontotemporale sau vasculare, pot avea o evoluție abruptă ori ondulatorie ( n. r. – cu perioade de ameliorare a stării persoanei în cauză).
„Printre semnele subtile care indică un declin cognitiv precoce se numără dificultățile de navigare spațială, adică pierderea capacității de a te raporta la mediul înconjurător și de a estima corect distanțe sau direcții. Persoana în cauză poate fi dezorientată în locuri familiare sau pe trasee cunoscute. De asemenea, poate fi afectată atenția dual task, în sensul că nu se pot efectua două sarcini simultan – de exemplu, persoana se oprește din mers când vorbește. Se pot face erori în planificarea și în executarea sarcinilor (de exemplu, în gestionarea banilor și cumpărăturilor, în planificarea meselor sau în urmarea rețetelor, în punerea în aplicare a măsurilor de igienă și de organizare a casei). Nu în ultimul rând, persoana are dificultăți în găsirea și folosirea cuvintelor potrivite în conversație sau în înțelegerea unor mesaje complexe”, a explicat medicul psihiatru.
Un prim episod depresiv tardiv, un semnal de alarmă
În cazul persoanelor în vârstă, cei din familie sesizează, de obicei, „ciudățeniile” de comportament ale persoanei – mai ales dacă persoana în cauză nu este conștientă de situație – și solicită o consultație de specialitate. „Afectarea atenției, memoriei și învățării, gândirii, limbajului, funcției executive, funcției motorii și cogniției sociale, fiecare dintre acestea poate fi asociată cu un declin cognitiv. Acestea pot apărea în cazul diferitelor tipuri de demență.
Evaluarea unui pacient cu declin cognitiv implică discuția cu pacientul și cu familia acestuia și clarificarea evoluției în timp a simptomelor”, a explicat medicul psihiatru.
Destule persoane ajung în cabinetul medicului psihiatru și în urma unor simptome care, aparent, nu au legătură cu o posibilă afectare din punct de vedere cognitiv. „Se întâmplă ca pacienții să ajungă la consultație pentru alte motive, cum ar fi tulburările de somn, tulburările de comportament, poate din cauza iritabilitatii sau depresiei, și să fie necesară evaluarea declinului cognitiv.
Apariția tardivă (n. r. – la vârsta a treia) a unui prim episod depresiv la un pacient fără antecedente este un semnal de alarmă important în ceea ce privește declinul cognitiv. De asemenea, apatia, lipsa de energie și de interes pentru activitățile zilnice sunt semne ale unui declin cognitiv precoce”, a explicat dr. Iordache.
Conștientizare precoce și păstrarea autonomiei personale
Înțelegerea diferenței dintre schimbările de comportament care apar în mod firesc odată cu vârsta și felul cum poate impacta depresia sau demența viața unei persoane este esențială pentru a lua măsurile adaptative în timp util.
„În tulburarea cognitivă ușoară, pacientul sesizează că se confruntă cu pierderi de memorie, testele cognitive obiectivează deficitul cognitiv, insa funcționarea pacientului este aproape normală, fiindcă el compensează prin surplus de informare, cu ajutorul listelor de sarcini sau prin rutina de lucru.
În demențe, debutul pierderilor cognitive este insidios și progresiv, fiind afectate limbajul și comportamentul, precum și capacitatea de a recunoaște obiecte sau persoane, iar pacientul își pierde autonomia personală. Conștientizarea este redusă, familia fiind cea care observă schimbările de comportament. În funcție de severitate, există mai multe stadii ale bolii: ușoară, moderată, severă”, a precizat dr. Melina Iordache.
La persoanele în vârstă, există câteva diferențe importante și în felul cum se manifestă o demență în comparație cu o depresie.
„Există deficite cognitive în depresie care pot semăna cu demența, însă cu câteva diferențe. În depresie, putem identifica debutul simptomelor, pacientul este cel care conștientizează deficitul – el spune frecvent <<nu știu>>, dispoziția este depresivă și este reversibilă sub tratament. În demențe, în schimb, persoana în cauză, nu-și conștientizează deficitele cognitive, iar starea de apatie nu este reversibilă sub tratament. De asemenea, trebuie subliniat că deși depresia poate fi o comorbiditate în demență, nu există o legătură de cauzalitate”, a explicat medicul psihiatru.
Examen psihiatric complet și investigații neuroimagistice
Declinul funcțiilor cognitive poate fi temporar și reversibil (dacă sunt luate măsuri pentru reducerea daunelor produse la nivelul circuitelor neuronale din creier) și definitiv și ireversibil (dacă este asociat unor afecțiuni precum demențele). Este important să reținem și că o schimbare în scurt timp a felului de a fi și de a se purta a unui părinte, de exemplu, reprezintă o suspiciune ridicată de afecțiune cerebrală.
„La persoanele cu suspiciune de declin cognitiv, sunt evaluate orientarea temporală și spațială, atenția, memoria, capacitatea de învățare, capacitatea de efectuare a calculelor mentale, fluența verbală, funcțiile vizualo-spațiale, funcțiile executive. Este nevoie de un examen psihiatric complet pentru a decela si alte simptome și comportamente prezente în primele stadii evolutive, incluzând depresia, anxietatea, stările confuzionale, iritabilitatea”, a spus dr. Melina Iordache.
De asemenea, este analizat istoricul medical al pacientului, pentru a exclude acele condiții medicale generale care pot da simptome similare (tumori, hipotiroidism, deficit de vitamina B12 sau de acid folic, anemii severe, consum de substanțe). Pentru stabilirea diagnosticului este nevoie și de o examinare neurologică și de investigații neuroimagistice (CT/RMN).
Îmbătrânirea nu implică automat un declin cognitiv semnificativ
Deteriorarea funcțiilor cognitive odată cu trecerea anilor nu este un dat, ci, în mare măsură, rezultatul unor alegeri care țin de stilul de viață care se suprapun peste vulnerabilitatea genetică. În prezent, medicina pune la dispoziție tot felul de instrumente de testare genetică. De asemenea, există posibilitatea măsurării factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF, adică Brain-Derived Neurotrophic Factor), o analiză care se poate dovedi valoroasă în investigarea stării de sănătate a creierului.
Așadar, nu este obligatoriu să ne pierdem agerimea minții odată cu vârsta, dacă avem grijă de creierul nostru așa cum am avea grijă de un mușchi.
„În îmbătrânirea fiziologică, pot fi uitate unele lucruri minore, însă capacitatea de învățare este păstrată, deși este mai lentă, iar funcționarea socială, familială și în viața de zi cu zi rămân intacte.
Declinul cognitiv nu este ceva natural. Îl putem preveni și chiar avem o responsabilitate în această privință. Pentru aceasta este nevoie de măsuri pentru stimularea creierului, de exerciții fizice, de managementul tensiunii arteriale, de un somn de calitate, de gestionarea stresului, de o dietă adecvată etc.”, a mai spus dr. Melina Iordache, medic specialist psihiatrie-psihoterapie în cadrul Centrului de Psihiatrie și Psihoterapie MindCare Constanța.
Nu în ultimul rând, crearea unor contexte de socializare pentru combaterea singurătății este un mijloc important pentru prevenirea tulburărilor ce țin de sănătatea mintală și pentru creșterea calității vieții și longevității.
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.
La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.
Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.
Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe www.medlife.ro.
Editor : A.D.V.