Agenţia americană din domeniul apărării DARPA pregăteşte lansarea în această vară a programului Robotic Servicing of Geosynchronous Satellite (RSGS) de alimentare, reparaţii şi întreţinere a sateliţilor pe orbită, conform unui anunţ făcut de grupul de cercetare şi dezvoltare al armatei americane, transmite marţi Space.com.
DARPA, acronimul de la Defense Advanced Research Projects Agency (Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare), a anunţat că în centrul acestui program se află o „suită robotică de service extrem de capabilă”, care ar trebui să execute mai multe sarcini critice pentru a ajuta sateliţii care au nevoie de „modernizări pe orbită, inspecţii, rezolvarea anomaliilor şi relocare”.
Mai mult, programul îşi propune să deservească sateliţii aflaţi pe orbită geosincronă (GEO), care se află la aproximativ 35.786 kilometri deasupra Pământului. Aceşti sateliţi, care orbitează la o altitudine de aproximativ 90 de ori mai mare decât Staţia Spaţială Internaţională (la 400 km), sunt poziţionaţi într-un punct optim, permiţând vitezei lor orbitale să coincidă cu rotaţia Pământului. Poziţionarea sateliţilor le permite să obţină o imagine consistentă a unei porţiuni de planetă, ceea ce este util pentru furnizarea de telecomunicaţii fiabile – sau pentru efectuarea monitorizării climatice sau a apărării pe termen lung.
Dar, la o poziţie atât de îndepărtată de Pământ, sateliţii aflaţi pe orbită geosincronă au de obicei puţine opţiuni atunci când rămân fără combustibil, în afară de a fi deorbitaţi pentru ca un nou satelit să le ia locul. Având în vedere creşterea cantităţii de deşeuri spaţiale (împreună cu riscul de coliziune între sateliţi), obiectivul DARPA şi al partenerilor săi este de a prelungi durata de viaţă a acestor sateliţi.
Programul RSGS a fost anunţat iniţial în 2017, dar a suferit întârzieri din diverse motive, potrivit Breaking Defense. Contractorul iniţial, cunoscut pe atunci sub numele de Maxar Technologies, a părăsit proiectul în 2019, apoi pandemia a întrerupt lanţul de distribuţie al industriei.
Presupunând o lansare în această vară, primul robot din cadrul programului RSGS îşi va începe activitatea de anul viitor, după o călătorie de 10 luni pe orbita geosincronă folosind propulsie electrică.
Printre participanţii la programul RSGS se numără NASA, SpaceLogistics (o subsidiară Northrop Grumman) şi Laboratorul de Cercetare Navală al SUA. Lucrând împreună cu partenerii săi, DARPA doreşte să se asigure că robotul său de service este capabil „să se adapteze la o varietate de misiuni şi condiţii pe orbită”, având în vedere siguranţa şi eficienţa, conform materialelor DARPA.
„Chiar şi sateliţii complet funcţionali îşi au adesea durata de viaţă operaţională scurtată pur şi simplu pentru că transportă sarcini utile învechite – o situaţie frustrantă pentru proprietarii de active în valoare de sute de milioane de dolari. Fără asistenţă odată ajunşi pe orbită, sateliţii GEO sunt echipaţi cu sisteme redundante şi capacitate maximă de combustibil, ceea ce le creşte complexitatea, greutatea şi costul”, conform DARPA.
Un satelit geostaţionar tipic are o durată tipică de viaţă de 15 ani. Aceasta este o perioadă foarte lungă în comparaţie cu un satelit Starlink (SpaceX) aflat pe orbita terestră joasă sau LEO (aproximativ 5 ani). Dar rata rapidă de reîmprospătare a Starlink şi a altor sateliţi LEO asigură, de asemenea, că tehnologia nu se va învechi şi că sateliţii pot fi înlocuiţi frecvent şi la costuri reduse. Acest lucru nu este valabil în cazul sateliţilor
