În timp ce Donald Trump rămâne preocupat de criza din Orientul Mijlociu, rivalii Statelor Unite continuă să își extindă influența în alte părți ale lumii. „Marele Joc” din vremurile noastre are o țintă tot mai importantă: Africa – acolo unde China construiește un bloc comercial uriaș scutit de taxe vamale, prin care Beijingul își mărește sfera de influență și izolează și mai mult Taiwanul, iar Rusia folosește „mercenari și alte forțe” aliate pentru a obține profituri prin șantaj și violențe, se arată într-o analiză Newsweek.
La începutul lunii mai, un transport de mere din Africa de Sud a ajuns în Shenzhen, devenind primul tip de marfă importată de China de când a implementat o nouă politică de tarife zero pentru (aproape) întreg continentul african.
Acordul comercial acoperă 53 de țări africane. Cea care lipsește este Eswatini, o țară cu o populație de 1,2 milioane de oameni, din cauză că este singurul stat african care încă recunoaște oficial Taiwanul.
Mesajul Chinei este clar: recunoaște suveranitatea Beijingului asupra Taiwanului și vei avea beneficii economice; recunoaște guvernul de la Taipei și accesul îți va fi blocat. Strâmtoarea Taiwan este, astfel, mai mare decât o arată harta.
În același timp, președintele american a amânat recent un atac asupra Iranului, după ce aliații din Golful Persic i-au cerut Washingtonului să acorde mai mult timp pentru „negocieri serioase”.
Trump a amenințat, însă, că un nou asalt poate avea loc în orice moment, în timp ce Gărzile Revoluționare din Iran au avertizat că orice viitoare atacuri din partea Statelor Unite sau a Israelului ar putea extinde războiul dincolo de Orientul Mijlociu.
Africa, „o arenă cu consecințe strategice tot mai mari”
Politicienii conservatori din SUA au avertizat uneori despre evenimentele care au loc în Africa, în timp ce administrația prezidențială este preocupată de alte regiuni.
Africa „nu este o îngrijorare îndepărtată pentru securitatea națională a Americii”, ci „o arenă cu consecințe strategice tot mai mari”, afectată de influența Chinei și a Rusiei, de terorism și guverne slabe, a avertizat săptămâna trecută senatorul republican Roger Wicker.
Wicker a acuzat China că folosește „coerciția economică, diplomația datoriilor și construcția de baze militare” pentru a-și impune voința în Africa, în timp ce Rusia folosește „mercenari și alte forțe” aliate.
Astfel de avertismente nu par să fi schimbat prea mult atitudinea Washingtonului. Secretarul de stat Marco Rubio a descris noua strategie drept „comerț în loc de ajutoare, oportunitate în loc de dependență și investiții în loc de asistență”, însă avantajele comerciale introduse de China au produs rezultate mai rapide.
De partea cealaltă a spectrului politic, criticii de stânga din SUA avertizează că felul în care China și Rusia se implică în Africa nu reprezintă un model de urmat, îndemnând America să nu repete greșelile făcute în perioada colonială când națiunile africane erau tratate ca niște pioni de sacrificiu.
China și Rusia nu vor doar să obțină mai multă influență în Africa. Ele își doresc orice resurse care pot fi extrase, transportate, rafinate și vândute. Beijingul folosește diplomația și presiunea economică, iar Moscova apelează la tactici mafiote.
China caută resurse rare. Comerțul cu Africa a atins un nou record în 2025
Comerțul între China și țările africane a atins un nou record în 2025 – 348 de miliarde de dolari – valoarea exporturilor Beijingului în Africa fiind de aproape două ori mai mare decât cea a importurilor.
Populația Africii este de aproximativ 1,5 miliarde de oameni și va ajunge la 2,5 miliarde până în 2050, potrivit estimărilor ONU, ceea ce înseamnă că Africa va fi motorul creșterii demografice mondiale, în timp ce populația Chinei va continua să îmbătrânească.
Beijingul va depinde tot mai mult de imigranții din Africa și de roboții pe care îi dezvoltă acum pentru a contracara efectele negative ale propriei bombe demografice.
China caută resurse specifice. Spre exemplu, în Republica Democrată Congo, China deține sau finanțează majoritatea celor mai mari mine de cobalt, o resursă necesară pentru producția de baterii reîncărcabile și multe alte tehnologii.
Beijingul rafinează cobaltul extras din Africa, ceea ce îi permite, apoi, să submineze prețurile rivalilor lor din alte părți ale lumii în sectoare precum cel al mașinilor electrice.
Statele Unite au importat doar 14.000 de tone de cobalt în 2025, majoritatea provenind din Norvegia, Finlanda, Canada și Japonia. Minele din SUA au produs doar 300 de tone de cobalt.
Prima bază militară oficială a Chinei construită în afara granițelor
Companiile chineze sunt implicate în aproximativ o treime din toate cele 231 de porturi comerciale din Africa. Portul Doraleh din Djibouti a fost extins pentru a include prima bază militară oficială a Chinei construită în afara granițelor, în 2017.
Țările africane joacă un rol important și în cadrul Națiunilor Unite, în special pentru că foarte multe state membre provin din Africa. Voturile lor au fost decisive în dezbaterea din cadrul Adunării Generale din 1971, atunci când Republica Populară Chineză a fost acceptată și Republica China (Taiwan) a fost exclusă.
Strategia Rusiei în Africa este mai limitată și mai puțin nuanțată. Kremlinul a câștigat peste 2,5 miliarde de dolari din vânzarea aurului extras din Africa de la începutul invaziei în Ucraina, în februarie 2022, potrivit unui raport al Centrului African pentru Studii Strategice. Operațiunile desfășurate de ruși au legătură cu Grupul Wagner și forțele guvernamentale care au preluat atribuțiile mercenarilor în Mali, Sudan și Republica Centrafricană.
Rusia dorește, de asemenea, piețe noi pentru vânarea de arme. În perioada 2020-24, Rusia a fost cel mai mare furnizor de arme al continentului african, fiind responsabilă pentru 21% din importuri, urmată de China (18%) și SUA (16%).
Moscova este interesată și de construcția unei baze navale la Marea Roșie în Sudan, aproape de ruta maritimă care traversează Canalul Suez.
Trump are toate motivele să fie îngrijorat de situația din Iran. Orientul Mijlociu a fost „cimitirul” multor administrații prezidențiale și o sursă importantă a terorismului global. Ambițiile nucleare ale Teheranului sunt și ele îngrijorătoare.
Însă, Iranul nu este singura miză pusă în joc. America riscă să rămână fără un loc la masa „marelui joc”, în care Africa joacă un rol tot mai important.
Editor : Raul Nețoiu
