Șapte femei din Ucraina, care au supraviețuit detenției rusești, torturii și agresiunilor sexuale, și-au spus povestea la Berlinale, Festivalul Internațional de Film de la Berlin, unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice din lume. Mărturiile lor sunt reunite în documentarul „Traces”, prezentat în cadrul festivalului, film care aduce în prim-plan acuzații de crime de război și susține că violența sexuală a fost folosită ca armă în conflictul din Ucraina, informează Euronews.
Documentarul urmărește experiențele a șapte femei care au fost ținute în captivitate și au fost supuse, potrivit relatărilor lor, la abuzuri comise de soldați ruși. Protagonista principală, Iryna, prezintă atât propria experiență, cât și pe cea a altor șase femei, într-un demers menit să documenteze și să facă vizibilă o formă de violență adesea trecută sub tăcere.
Regizoarea filmului, Alisa Kovalenko, este, la rândul său, supraviețuitoare a unei presupuse agresiuni sexuale comise de soldați ruși. Ea a fost implicată în rezistența împotriva ocupației Crimeei în 2014 și a trecut prin captivitate.
„Sincer, nu am vrut să fac acest film. Am simțit doar că trebuie să o fac”, a declarat Kovalenko pentru Euronews, explicând că proiectul a fost unul dificil, dar necesar.
„Își sacrifică intimitatea pentru a vorbi și în numele celor care tac”
Potrivit regizoarei, femeile implicate în proiect au făcut un sacrificiu suplimentar prin faptul că și-au expus public traumele.
„Își sacrifică intimitatea. Dar știu pentru ce au făcut-o. Pentru că vorbesc și în numele celor care încă tac”, a spus Kovalenko.
Documentarul evită imaginile explicite ale violenței și se concentrează pe mărturii și pe revenirea femeilor în locurile marcate de război. Unele dintre ele se întorc în locuințe bombardate, printre ziduri perforate de gloanțe și grădini minate, pentru a-și spune povestea.
Iryna face parte din asociația SEMA Ukraine, o organizație care încurajează victimele să își împărtășească experiențele și oferă sprijin financiar și psihologic. Ea a declarat că i-au trebuit ani pentru a putea vorbi despre cele întâmplate.
„Am vorbit despre asta pentru prima dată abia la cinci ani după ce s-a întâmplat și nu a fost deloc ușor”, a spus ea.
Apel la recunoașterea violenței sexuale ca armă de război
Pe lângă dimensiunea artistică, filmul are și un obiectiv civic: documentarea și recunoașterea violenței sexuale legate de conflict (CRSV) ca posibilă crimă de război. Organizația SEMA solicită includerea Rusiei pe „lista rușinii” a ONU și recunoașterea utilizării sistematice a violenței sexuale ca armă de război.
Potrivit raportului ONU pentru 2023, în Ucraina au fost documentate 85 de cazuri de violență sexuală legată de conflict împotriva civililor și prizonierilor de război, afectând atât bărbați, cât și femei. În majoritatea cazurilor care implică victime adulte de sex masculin, violența sexuală ar fi fost utilizată ca metodă de tortură în timpul detenției de către forțele ruse și agenții de aplicare a legii, se arată în raport.
SEMA Ukraine estimează însă că numărul real al cazurilor neraportate este mult mai mare.
La prezentarea filmului și a campaniei la Ambasada Ucrainei din Germania, organizată în marja Berlinale, reprezentanți ai societății civile au susținut inițiativa.
Ambasadorul ucrainean Oleksii Makeiev a declarat că demersul femeilor reprezintă „o componentă a rezilienței ucrainene” și o formă de căutare a adevărului.
Editor : Ș.A.
