A fost o abundență de idei în discursurile și dezbaterile Conferinței de Securitate de la Munchen, dar rămâne întrebarea: ce trebuie să reținem?
Actul I: Merz a dat tonul
Cele mai bune concluzii ale discuțiilor au venit într-o zi de vineri, 13, încă de la începutul evenimentului deschis cu discursul cancelarului Germaniei, Friedrich Merz. Analiza lui nu a fost un discurs diplomatic, ci mai degrabă un manifest realist și precis.
A subliniat care este problema: „S-a deschis o prăpastie între Europa și Statele Unite”și parteneriatul transatlantic nu mai poate fi considerat de la sine înțeles.
A explicat că este o chestiune comună pentru cei doi parteneri: „În era rivalității marilor puteri, chiar și Statele Unite nu vor fi suficient de puternice dacă acționează singure.”
A venit cu patru soluții clare, adunate sub denumirea de „autoafirmarea europeană”: Europa trebuie să devină mai independentă de SUA și să creeze un „pilon european puternic” în cadrul NATO; să „învețe limbajul politicii de putere”; să își reducă dependențele economice; iar cea mai importantă parte a discursului său a fost legată de echilibrul din cadrul parteneriatului transatlantic, în care Europa să nu fie antiamericană, dar nici subordonată SUA.
Actul II: Rubio a venit cu mâna întinsă, dar nu neapărat deschisă
Secretarul de stat american Marco Rubio a avut la Munchen o misiune clară: să nu repete gafa lui JD Vance de la ediția din 2025, când vicepreședintele american a transformat tribuna MSC într-un eșafod de mustrare a Europei. Rubio a avut un mesaj conciliant, a subliniat valorile comune, civilizația occidentală, necesitatea unității. Europenii au aplaudat. Unii au aplaudat chiar în picioare. Dar, concret, mesajul administrației americane este același ca anul trecut; poate fi comparat cu diferența dintre un medic care îți dă o veste proastă zâmbind și unul care îți spune același lucru cu o figură serioasă.
Pe lângă accentul legat de asumarea unei responsabilități mai mari pentru securitatea europeană, Rubio a reluat ideile MAGA livrate de vicepreședintele american Vance despre valori spirituale creștine comune, care fac apel la populismul de extremă dreaptă. Dar Europa arată constant că își păstrează valorile liberale și nu vrea să pășească pe drumul ideologic al președintelui Trump.
Actul III: Noua relație Europa-SUA
La Conferința de Securitate de la Munchen s-a recunoscut că dependența de securitatea americană a devenit o vulnerabilitate.
Până acum, Europa a delegat confortabil o bună parte din apărarea sa către SUA și NATO. A tratat garanția americană de securitate ca pe un bun binemeritat. Munchen 2026 rămâne momentul în care această situație a fost enunțată public ca iluzie. Discursurile liderilor europeni au avut un punct comun: Europa nu-și poate permite să aibă o singură sursă de securitate, mai ales una care trimite semnale contradictorii de la un an la altul, în funcție de cine câștigă alegerile.
„Vestul” nu mai are un singur înțeles
Ce înseamnă Occident acum și ce trebuie apărat? Dezbaterile de la MSC au arătat că există diferențe de viziune și asupra acestui subiect. Americanii s-au referit la o civilizație comună care trebuie salvată, iar răspunsul șefei diplomației europene, Kaja Kallas, a fost că Europa nu are nevoie de salvatori. Dincolo de retorică, miza este reală: cine definește „Vestul” definește și cine are dreptul să vorbească în numele lui.
Europa trebuie să aleagă între comoditate și relevanță
Firul practic al conferinței de la Munchen a fost unul mai degrabă contabil: Europa cheltuiește prea puțin pe apărare, gândește prea lent și acționează prea fragmentat pentru a conta ca actor strategic independent. Iar observația este, de data aceasta, una europeană, asumată.
5 – 12 – 50 stele
Liderii lumii au plecat deja de la hotelul de 5 stele Bayerischer Hof din capitala Bavariei. Reprezentanții steagului albastru cu 12 stele sunt mai liniștiți pentru că au auzit o tonalitate firească a vocii americane. Steagul cu 50 de stele și 13 dungi va flutura în continuare dominant deasupra lumii, dar începe să priceapă că poate rămâne la fel de puternic numai dacă Europa îl susține.
Cel mai bun rezumat al conferinței l-a dat ministrul german al apărării, Boris Pistorius: „Orice căsătorie are crize. Poți să lupți sau să fugi.” Europa a ales să lupte. Pare că și partenerul ei de pe celălalt mal al Atlanticului a înțeles același lucru.
